Locul Operei Naţionale din Bucureşti este în avangarda scenei lirice internaţionale, nu pe paginile tabloidelor

Fiecare își dorește în echipa sa cei mai buni profesioniști în domeniu, dar o sumă de excelențe nu înseamnă întotdeauna un cec în alb pentru succes. Nenumărate experiențe din istoria noastră mai îndepărtată sau mai recentă ne arată că, deși suntem înzestrați cu foarte multe calități ca popor, avem carențe importante atunci când vine vorba de a lucra în echipă. Rezolvarea acestei disfuncționalități la nivelul societății românești în ansamblu ar însemna un mare pas făcut înainte pentru că sunt o susținătoare a ideii conform căreia forța grupului sau a unei echipe sudate va învinge întotdeauna o sumă de individualități, indiferent de calitățile excepționale ale acestora.

Povestea tot mai dramatică a unei instituţii naţionale de prestigiu

De câteva zile, observ cu tristeţe povestea tot mai dramatică a unei instituţii naţionale de prestigiu, care ar fi trebuit să continue să poarte stindardul culturii româneşti: Opera Naţională din Bucureşti. Am urmărit cu fascinaţie pe scena Operei din Bucureşti spectacole minunate, de la Lacul Lebedelor, la producţii minunate de dans contemporan, de la frumoasele clasice, Aida sau Violetta, la superbe producţii pentru copii, pe care le-am urmărit alături de fiul meu și pe care mi le voi aminti mereu cu drag. Din nefericire, în aceste zile, unul dintre principalele noastre repere de pe harta obiectivelor culturale internaționale ne face cunoscuți în lume printr-un scandal administrativ inflamat de orgolii şi accente naţionaliste îngrijorătoare.

Faptul că Opera Naţională, care începuse în sfârşit să înflorească după o perioadă de grele încercări manageriale, se află din nou în impas, este, după părerea mea, o reală tragedie. Această lovitură vine după ce anul trecut două echipe manageriale au fost trimise în faţa judecătorilor pentru abuz în serviciu şi fals în declaraţii şi, respectiv, pentru fapte de corupţie ce par că au prejudiciat instituţia cu aproape 3,5 miliarde de lei. Ceea ce mă întristează şi mai tare este că scandalul de acum pare să fie izvorât din confruntarea orgoliilor a doi artişti ireproşabili, care împreună aveau toate datele pentru a readuce Opera Naţională Bucureşti pe locul său menit în peisajul cultural românesc şi internaţional.

Tiberiu Soare este un maestru dirijor desăvârşit cu o carieră impresionantă recunoscută la nivel internaţional. Venirea sa în funcţia de director interimar al Operei a fost salutată de artiştii români şi se dorea a fi o gură de aer proaspăt pentru instituţia sugrumată de probleme. În acelaşi timp, talentul artistic al lui Johan Kobborg este la fel de impunător, producţiile sale de balet fiind premiate şi apreciate în întreaga lume. Mai mult, el a reuşit să aducă alături de el la Opera din Bucureşti numeroşi balerini din toată lumea şi să introducă în programul artistic producţii valoroase, care acum riscă să fie anulate.

Scandal vulgar legat de mărunţişuri administrative

În final, ceea ce trebuia să fie un nou început în forţă pentru Opera Naţională din Bucureşti, o pagină de glorie ghidată de minţi tinere, proaspete şi incredibil de talentate, a ajuns să fie un scandal vulgar legat de mărunţişuri administrative şi va însemna un nou final dramatic pentru instituţia bucureşteană deja împovărată de atâtea lovituri succesive.

Cred că atât cei implicaţi în acest episod, cât şi noi ceilalţi trebuie să ne îndepărtăm puţin de mărunţişuri şi să privim imaginea de ansamblu. Viitorul culturii româneşti trebuie să se bazeze pe minţi limpezi, nu pe cugete înfierbântate, trebuie să aibă ca fundaţie viziuni pe termen lung, nu soluţii administrative de moment. Opera Naţională Bucureşti are nevoie de reformă, are nevoie de artişti proaspeţi, de talente internaţionale şi, mai mult decât orice, are nevoie de o echipă unită, pentru că locul său este în avangarda scenelor lirice internaţionale, nu pe paginile tabloidelor.

Cred că acesta este un moment bun să reflectăm la viitorul instituţiilor româneşti de cultură, să planificăm o reformă bazată pe performanţă şi pe unitate, să eliminăm politicul şi administrativul din actul artistic şi să dăm o şansă publicului românesc să se mândrească peste tot în lume cu stelele sale. Opera Națională din București merită o șansă și depinde de noi ca această instituție de prestigiu să își găsească echilibrul propice performanței artistice.

NOTĂ: Titlul de homepage și intertitlurile aparțin redacției

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News