EXCLUSIV  Facebook – spațiul monologurilor

Flaviu Predescu / 15 Martie 2017 / 21:17 Salveaza PDF Comentarii

Flaviu Predescu a făcut pentru DCNews o ”radiografie” a Facebook-ului și a efectelor sale. 

Iată materialul scris de Flaviu Predescu pentru DCNews

Interesante vremuri trăim. Prietenii de-o viață care se rup de la un fleac, oameni care nu comunică între ei, invidii care au escaladat și au atins cote paroxistice și deasupra a toate –jocul interpretării, cu al său efect de bumerang.  Deși mulți știm cât neadevăr este în realitatea virtuală, în ceea ce vedem peste gard (în alte curți/pagini vecine) continuăm să interpretăm, iar asta pentru că este mai lesne așa.

”Formă soft de lene și amânare”

Virtualul și, în special, Facebook-ul au devenit o formă soft de lene și amânare a comunicării reale. Este mai lesne să te uiți în ograda (pagina) celuilalt și să tragi concluzii finale sau să absorbi vorbele scrise, fără să mai ceri lămuriri sau să întrebi ceva suplimentar. Este suficient ca „Ceva” să fie într-un fel, pentru că „Altcineva” așa a scris pe Facebook. Se crează deci o primă confuzie, aceea că o afirmație a cuiva întrunește părerile și crezurile acelei persoane în totalitate și într-o formă neajustabilă, în care o întrebare n-ar fi binevenită.  

[citeste si]

Dacă faceți un simplu experiment, întrebând persoana care decide să afișeze o afirmație de genul „rău e să fii prost...” spunându-i „la ce te referi, spui asta în general sau la o situație anume?”, persoana care a „postat” în cele mai multe dintre cazuri fie n-o să răspundă deloc, fie n-o să fie sinceră.

Acest fapt te duce cu gândul la faptul că Facebook nu este doar un spațiu al monologurilor, ci și unul în care adesea prietenii sau cunoscuții din viața „offline” își plătesc polițe. De pildă, cel care postează „rău e să fii prost” știe că receptorul său a primit mesajul și asta e tot ce contează pentru orgoliul celui care trimite. Prin afirmația simplă, cu caracter general, l-a insultat „în public”, chiar dacă fiecare se afla singur într-o încăpere, la momentul în care insulta a fost transmisă și receptată.  

De la asumare la insinuare...

Afirmația n-a fost o simplă insultă virtuală, pentru că aceea s-ar fi putut desfășura direct pe email sau pe messenger, dar ar fi solicitat asumare. Pe Facebook asumarea unei opinii, ghilimelele sau alte aspecte care țin de o amprentă personală, pot lipsi și acest lucru să nu reprezinte o vină. Se trece deci simplu de la asumare la insinuare și asta lovește mai dureros. Se întâmplă astfel ca unele postări să aibă efect de hazna. Cineva este vizat dar, în lipsa menționării adresantului, mirosul urât este resimțit de toți și nu sunt puțini cei care pot crede că afirmația i-a vizat pe ei. Sunt victime colaterale ale interpretării.

Deși o afirmație care are scopul să insulte n-are cap și n-are coadă, pentru că publicul format din utilizatorii care citesc respectivele cuvinte este privat de menționarea unui subiect clar, ea îi rănește pe cei care se simt într-un fel sau altul legați de persoana care postează. Așa s-au creat un alt alt efect de Facebook, acela că persoana este tot una cu opinia pe care o exprimă. Dacă împărțim și pe categorii ale felurilor postărilor, o să constatăm că diferențele de simpatie în politică sau fotbal pot duce la ruperea unor relații vechi din viața reală, doar pentru că se face acest tip de identificare și ce nu este ca mine este împotriva mea.

Căștile, o celulă umblătoare

Am remarcat la o parte din Generația Z, spre exemplu, un fenomen. Foarte  mulți nu vorbesc între ei, nici pe Facebok, nici în vața reală (acolo unde bonjour-ul din Interbelic e luat de hello-ul actual). Cei mai mulți n-au, din păcate, nici măcar opinii neexprimate cu privire la viața socială (unii nici nu știu dacă își pun problema existenței unei astfel de vieți offline) preferând să se izoleze în mesaje prescurtate și simboluri pe Whatsapp sau să se conecteze la căști, unde își creează propria realitate, care îi ține departe de pericolul altor tipuri de mesaje. De fapt, purtate exagerat, căștile devin o celulă umblătoare, cu care persoana „se îmbracă” ostentativ, în unele sitauații, tocmai pentru a nu fi deranjată.

Au apărut practic niște fenomene izolaționiste așa cum sunt: căștile, „capul în telefon”, evitarea contactului vizual, lipsa formulelor de politețe sau a inițiativelor spre un minim dialog, subiecte de complezență, evitarea abordării părții personale.

În foarte multe dintre situații, mulți dintre cei care, fiind parte a unui grup, aleg să nu participe nici măcar cu o urare de la mulți ani sau de mulțumesc la o ocazie, eveniment cu relevanță pentru un semen. Se tace. Se stă într-o latență comunicațională care parcă așteaptă un conflict, la care grupul să se manifeste crescendo, într-o formă care seamănă cumva cu Distribuția lui Gauss.

Fenomenul moraliștilor de conflict

Moraliștii de conflict sunt aceia care nu citesc textul unei postări sau o fac în mod superficial, dar care devin foarte activi în conflictele iscate la partea de comentarii din subsol. Aceștia înfloresc de bucurie când se iscă o dispută și, poziționându-se de o parte sau de alta, nu pierd nicio ocazie să țină morală de tip insultă, autorului care a avut curajul să-și asume o părere. Acesta este într-adevăr un fenomen nou, pe care mai ales la cei din Generația Z l-am văzut: să ții morală cuiva, insultându-l, de exemplu: „nu este frumos ce ai făcut arogantule și lașule, prostule, te excludem”.

Dar asta se întâmplă de regulă numai în comentarii, pentru că o să întâlniți la foarte mulți un absenteism sau un non-combat, rezultate ale lenei de a citi sau de a valoriza, de a lua în seamă orice este în afara „muzicii” pe care și-au setat-o în căști.

Tocmai de aceea cred că Facebook (camuflat comunicațional în formula „rețelele de socializare”) a devenit un spațiu al monologurilor, în care fiecare își etalează emoția mai pe tarabă sau sub tarabă, în timp ce mulți alții vin doar să se uite. Unii activ, alții ca prin sticlă, într-o rutină a scroll-ării.

Și tocmai de aceea cred că trăim vremuri încărcate de o anumită tristețe, în care indirect-ul și insinuarea sunt unelte de luptă virtuală. 

Notă: Titlul, textul aparțin autorului. Titlul de homepage, introducerea, intertitlurile aparțin redacției. 







loading...
VOTEAZA ARTICOLUL
   Pozitive: +13    Negative: 0

TOP STIRI CELE MAI...


loading...







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Vezi versiunea de mobil a siteului

nxt.de2