Pe 2 iulie ANAF informa poporul cu nedisimulata mandrie patriotica ca si-a realizat planul in proportie de 104,8% (!). Cu alte cuvinte o sa curga lapte si miere. Cornul il avem deja de la Guvernul Nastase. Osteneala perceptorilor se materializeaza in 96 miliarde lei adunati in vistieria tarii. Un clasic in viata ar exclama: Ghinion. Chiar daca veniturile la 6 luni sunt cu 4,8% mai mari fata de program tot nu ajung sa faca fata cheltuielilor deja asumate prin programul de guvernare PSD-ALDE. Prin legea bugetului de stat se angajeaza cheltuieli de 278 miliarde lei si se estimeaza venituri de 254 miliarde lei. Orice constructie bugetara chiar si a unui SRL pricajit se fundamenteaza pe o certitudine, cheltuielile si pe o incertitudine, veniturile. Asa e si cu bugetul statului. Odata angajate cheltuielile esti bun de plata, cu atat mai mult cand vorbim de salarii si pensii.
Din 254 miliarde lei venituri bugetate, 22 miliarde lei reprezinta finantari UE si 232 miliarde lei impozite si taxe. S-o luam metodic. Din cei peste 5 miliarde euro, fonduri europene, am adus in tara pe primele 6 luni, 4 milioane euro pe fonduri structurale si de coeziune (!). Explicatie: desi suntem in al treilea an din exercitiul financiar 2014-2020, nici pana acum nu sunt acreditate autoritatile de management. Colac peste pupaza am desfiintat si Ministerul Fondurilor Europene. Din taxe si impozite am colectat pe primele 6 luni 96 miliarde lei, cu 20 miliarde lei mai putin decat suma ce ar reprezenta jumatate din cea bugetata a fi colectata la 12 luni. Putin probabil ca Fiscul sa recupereze in ultimele 6 luni nerealizatul din primul semestru. Ar trebui sa colecteze 136 miliarde lei cu 40 miliarde lei mai mult fata de primele 6 luni. O misiune imposibila. Raportat la modul defectuos de organizare si functionare al ANAF riscam sa colectam in 2017 mai putin decat in 2015 cand s-a realizat un grad de colectare de 32,8 % respectiv 233 miliarde lei. Ceea ce ar fi impardonabil. Si pentru simplul fapt ca in 2017 PIB-ul Romaniei este cu 105 miliarde mai mare fata de 2015, respectiv 815 miliarde vs 710 miliarde lei.
E o certitudine, pentru aproape toata lumea, ca veniturile bugetate nu se vor realiza. Consecinta, depasirea cu mai multe procente a deficitului de 3% asumat prin Legea Bugetului si prin Tratatul de la Maastricht. Si atunci ce poate sa faca Guvernul? Sa se imprumute. Si o face. Cu varf si indesat. Seful Trezoreriei din Ministerul Finantelor Publice, Stefan Nanu si-a propus sa imprumute 50 miliarde Lei si 3 miliarde EURO pentru 2017 (!). Datoria totala a Romaniaie a ajuns la 93 miliarde euro. In 1989 aveam 0. In 2006 aveam 24 miliarde euro. Consecinta, generatiile viitoare sa stranga cureaua si s-o lase mai subtire cu distractia.
O alta contramasura la deficit, investitii publice ioc. Oricum pe primele 6 luni nu prea ne-am omorat cu ele. Vreo 6 miliarde lei aproximativ 0,5 % din PIB. Prin programul de guvernare si prin legea Bugetului sunt angajate cheltuieli de capital de 34 miliarde lei reprezentand 4,2% din PIB. O sa ajungem la sfarsitul anului sa taiem mai putine panglici decat au taiat ,,oamenii lui Soros”, adica tehnocratii. Trebuie sa inteleaga si eminentele cenusii din coalitia de guvernare ca doar prin investitii putem asigura o crestere economica echilibrata si sustenabila pentru Romania. In ultimii 4 ani de zile am avut investitii de doar 17-18 miliarde lei anual. Atunci nu trebuie sa ne mai miram ca nu avem autostrazi, spitale sau scoli in Romania. Am taiat investitiile, ne imprumutam de pe pietele internationale si de pe piata interna ca sa sustinem cresterea consumului, a pensiilor si a salariilor din sectorul public fara a le conditiona si corela cu cresterea productivitatii si eficientei muncii. In 2010 salariul minim pe economie era de 690 lei. Acum e de 1450 lei. Unii ar fi vrut ca de la 1 ianuarie 2018 sa fie 2000 lei. Proasta calitate a serviciilor din sectorul public nu justifica o atare crestere. Majorarea salariului in sectorul bugetar va avea ca si consecinta si cresterea salariilor in zona privata unde cei 3,7 milioane de angajati vor cere salarii mai mari diminuand astfel profitabilitatea si competitivitatea companiilor.
Chiar daca sacrificam investitiile tot nu e suficient sa carpim bugetul si sa atenuam deficitul. Mai avem nevoie de bani. Inconsecventa, incoerenta, populismul, iresponsabilitatea si mai nou disperarea de a pierde guvernarea prin neonorarea generoaselor si irealizabilelor promisiuni electorale au generat masuri extreme. Nationalizarea pilonului 2 de pensii ar rezolva deficitul si foamea de lichiditate a Statului. Si ca sa vezi coincidenta, valoarea fondurilor administrate in pilonul 2 este exact diferenta dintre cheltuielile angajate anul acesta de 278 miliarde lei comparativ cu cele de anul trecut de 238 miliarde lei. La asa o potriveala nu ar trebui sa ne surprinda o atare aroganta guvernamentala.
Impozitul pe cifra de afaceri, pe langa faptul ca ar intra in coliziune frontala cu politica fiscala a UE (in niciunul din cele 28 de state nu avem un atare impozit) ar falimenta o treime din companiile romanesti cu consecinte catastrofale in plan economic si social. Inteleg frustrarea Guvernului, ca la o cifra de afaceri a companiilor inregistrate in Romania de peste 1200 miliarde lei, Statul sa incaseze un impozit pe profit de doar 15 miliarde lei (!). Doar Hidroelectrica a raportat anul trecut 10% din profitul total declarat de cele aproximativ 700 de mii de firme din Romania. Preturile de transfer bata-le vina. Cu toate astea, statul are alte remedii si instrumente pentru a stimula si creste colectarea impozitului pe profit. Implementarea Directivei 1164/2016 si conectarea caselor de marcat cu registru electronic al agentilor economici la serverele ANAF (o hotarare luata de guvern inca din 2014 dar amanata de 3 ori de guvernele Ponta si Ciolos, prietenii stiu de ce) ar aduce mai multi bani la buget din colectarea impozitului pe profit si a TVA la care constatam neputinciosi o evaziune fiscala de 40%, cam 7-8 miliarde euro anual.
Taxa de solidaritate, o reminiscenta a unei mentalitati si culturi bolsevice loveste tocmai in cei care genereaza performanta, competenta si plusvaloare. In cei care muncesc, in cei care-si risca agoniseala, in cei ce-si asuma decizii. O cota unica de impozit pe venit asigura oricum un venit bugetar diferentiat. 16% din 2000 lei inseamna 320, pe cand 16% din 100 mii lei inseamna 16 mii lei, adica de 50 de ori mai mult. Noroc cu deplasarea premierului la Inalta Poarta. Cei de la Bruxelles nu l-au trimis pe domnul Tudose acasa cu mana goala. I-au dat un to do list de toata frumusetea care-l obliga la transparenta, dialog, predictibilitate, onestitate si responsabilitate. Sa fie intr-un ceas bun.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
