Luiza, o tânără, superbă, cu un zâmbet care cucerea pe oricine și o bunătate care mi-a rămas vie în memorie, se va fi dus să participe și ea la prima demonstrație anti-comunistă din ziua aceea. Tocmai se măritase din dragostea arzândă a tinereții. Cei doi tineri erau exemplul nostru, al celor care îi cunoșteam. Nimeni nu a putut afla prea multe, dar se pare ca traseul acelei zilei a dus-o pe Luiza în bătaia lunetei unui criminal al Securității. Va muri secerată, în noapte de 21 spre 22 decembrie. Familia o va găsi abia după trei zile și de atunci o aleea din București îi poartă numele. Mormântul ei este în cimitirul eroilor. Zâmbetul acela oricând reamintit, încălzește străzile pustii de iarnă ale unui București care a uitat de acele zile.
Trei decenii de la moartea Luizei, un descreierat devenit anit-comunist de mucava, joacă pe mormântului tinereții curate și demne. Ticăloșit de ideologia antinatională pe care o promovează, Rareș Bogdan a mai comis o măgărie demnă de mintea lui puțină și intoxicată. A vorbit despre cei doi deținuții politici care au participat la consultările de la Cotroceni. Cei doi deținuți politici au istorii diferite, dar au un element comun, pe actualul procuror general Augustin Lazăr. Pe vremea Aiudului, tânărul procuror era slujbaș demn al statului comunist și îndeplinea funcții de răspundere pe linia eliberării condiționate a deținuților de acolo. Unul dintre deținuții cărora le-a fost refuzată eliberarea de către Lazăr, este Marin Iancu. Fost ofițer de securitate acesta a fost condamnat sub Ceaușescu pentru o vină penală inventată. În realitatea omul avusese o atitudine ostilă față de dictatura comunistă.
Rareș Bogdan, dezlănțuit
În Madrid, dezlănțuit cum îl știm, Bogdan a reușit, pe lângă minciuna ideologică pe care o scuipă zilnic, să atace un om care, pe lângă anii de pușcărie prelungiți de Augustin Lazăr, a plătit prețul suprem ca părinte. Este tatăl Luizei Iancu, ucisă în prima manifestație anticomunistă din 21 decembrie 1989.
Pentru a lovi în PSD și pentru a arăta stâpânilor săi ideologici că el este războinic, Rareș Bogdan a falsificat totul, mizeria sa morală devenind nu numai insultă la adresa poporului român ci și caz demn de studiu în orice facultate de psihologie. Pentru a apăra linia politică dementă pe care o reprezintă, amintirea Luizei a fost batjocorită de unul care se declară ardelean și mare intelectual. De fapt un ins nedomesticit, filistin al jocului politic condus de Bruxelles, acest Bogdan a uitat că cei care plătesc cu prețul durerii infinite au dreptul să ne spună ce îi doare. Nu, nu a fost manipulare, acel om, fost deținut politic are dreptul de a se duce la Cotroceni să îi ceară lui Iohannis, protectorul lui Bogdan, demiterea lui Lazăr. Bogdan nu are dreptul să îl critice. Mai mult nu are dreptul să manipuleze.
Luiza a murit ucisă de un criminal ca cei pe care îi apără Rareș Bodan, pentru ca eu, după 30 de ani, să fiu liber a îi scrie acestui ins murdar simplu și clar: ești un ticălos ordinar, ești un animal de pradă. Memoria Luizei nu va fi distrusă de slugile neo-marxiste de la Bruxelles.
Notă: Titlul și intertitlul aparțin redacției, textul autorului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
