„Din păcate, este consecinţa unei stări de tensiune care izbucneşte periodic într-o zonă destul de delicată pentru memoria istorică a Serbiei, dar pe care, din punct de vedere demografic, Serbia n-o mai controla, dat fiind compoziţia religioasă şi etnică din teren şi dat fiind ce crede şi majoritatea kosovară. Pe de-o parte, Kosovo e foarte important pentru istoria sârbilor, de la bătălia din 1389, bătălia de la Kosovopolje, când regatul medieval sârb a fost înfrânt de turcii otomani, până în zilele noastre, când majoritatea acolo totuşi este de religie islamică. Şi acum, în contextul unor alegeri şi al unei impuneri într-un fel a unor primari, populaţia sârbă a ieşit în stradă - şi rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva a şi fost încurajată să iasă în stradă; dar ăsta deja este un alt subiect. Deci, pe acest fond, am asistat la această bruscă izbucnire a unor tensiuni care oricum existau.
Problema e că noi cunoaştem destul de superficial realitatea din teren - mă refer la ţările din jur. Lucrurile stau în felul următor: sârbii spun să nu li se facă ceea ce albanezii nu doreau să li se facă în deceniile din urmă - adică această impunere a primarilor reprezentând o minoritate în zone care au totuşi, chiar dacă sunt în nordul Kosovo, majoritate sârbă. Şi din acest punct de vedere, impunerea unor primari într-o zonă cu majoritate sârbă era de la sine înţeles că va duce la izbucnirea furiei sârbilor. Şi acesta e motivul pentru care şi dinspre Uniunea Europeană şi, iată, şi dinspre Statele Unite au venit totuşi anumite mesaje foarte clare către Kosovo, să nu facă nici ei ce nu le-a plăcut lor să li se facă în alte perioade. "Nu face altuia ce ţie nu-ţi place" e o zicală frumoasă, dar nu se aplică mereu în politică”, a declarat Adrian Cioroianu, la Radio România Actualități.
Parisul şi Berlinul au cerut organizarea de noi alegeri în cele patru municipalităţi din nordul ţării, din Kosovo
Întrebat dacă cererea Franței și Germaniei, referitoare la organizarea de noi alegeri în cele patru municipalităţi din nordul Kosovo, disputate acum de cele două părți, ar putea reprezenta finalul tensiunilor, Adrian Cioroianu a declarat:
„Din punctul meu de vedere, cu siguranţă Kosovo va fi obligat să ţină cont de sugestiile venite din partea unor state ale Uniunii Europene, mai ales când e vorba de Franţa şi Germania, care sunt state fondatoare, sunt motoarele principale, şi politice şi economice, ale Uniunii Europene, drept care Kosovo nu are niciun interes să îşi rupă punţile cu o Europă de la care aşteaptă totuşi susţinere. Deci cred că vor ţine cont. Au întins puţin coarda, cum se spune. Probabil au crezut că, profitând de ce se întâmplă în jur, de faptul că toată atenţia este îndreptată spre Ucraina sau, mă rog, iată, liderii plecau să se întâlnească în Republica Moldova, cred că au întins puţin coarda şi acest lucru se vede. Şi cred că vor ţine cont. Dar asta, din păcate, nu va rezolva problema definitiv”.
Poziţia oficială a României cu privire la statutul Kosovo şi la recunoaşterea sa ca stat independent
„Din anul 2008, de când Kosovo şi-a autoproclamat independenţa, România, alături de un grup de alte state din Europa, cum ar fi Grecia, cum ar fi Spania, Cipru, Slovacia, nu a recunoscut statul Kosovo ca stat independent şi, prin consecinţă, nu aţi văzut o vizită oficială a unui român în Kosovo sau un oficial din Kosovo care să viziteze - repet, în mod oficial - România. E un lucru care ţine pur şi simplu de natura relaţiilor de moment între aceste state. Ce va fi în viitor... evident că nimeni nu cunoaşte viitorul, dar cunoaştem care e prezentul şi care a fost poziţia noastră, pe care România cu celelalte state din Uniunea Europeană care nu au recunoscut Kosovo... E o poziţie pe care până acum noi ne-am menţinut-o.
Ca fost ministru şi ca ambasador până de curând, v-am spus care e poziţia oficială. Din punctul meu de vedere, ca profesor de istorie, vă spun în acelaşi timp că ceea ce fixează realităţile în teren sunt realităţile demografice - adică demografia creează istoria. Din acest punct de vedere, să nu uităm cum a început războiul din fosta Iugoslavie. În anul 1989, Slobodan Milosevic s-a dus în Kosovo să ţină un discurs de inflamare. Din acel moment se conştientiza faptul că majoritatea în Kosovo se considerau kosovari şi erau de altă religie decât creştinii ortodocşi sârbi. Deci asta e o poveste de decenii, exista înainte de căderea sau de destrămarea fostei Iugoslavii. Ceea ce ne dorim este ca modificările de graniţă, de statut ale unor ţări, de frontiere să se facă în mod paşnic - în modul ideal, cum s-a despărţit Cehia de Slovacia. Dar, altfel, graniţele se pot modifica în funcţie de realităţi demografice.
Kosovo încearcă de mult timp să adere. La Paris, la UNESCO, Kosovo a dorit să devină membru UNESCO, n-a obţinut numărul de voturi necesare, şi asta nu înseamnă că nu vor mai încerca în viitor. Dar, mă rog, vom vedea. Repet, nimeni nu citeşte viitorul. Depinde şi de comportamentul politic al al guvernului de acolo, depinde şi de maniera în care, bunăoară, în Kosovo se vor comporta cu monumentele religioase ale sârbilor ortodocşi. Pentru că în această parte de nord a zonei Kosovo există monumente istorice şi culturale religioase - biserici, mânăstiri sârbe. Or, vedeţi dacă Kosovo are pretenţia graniţelor sale, ar trebui să aibă grijă şi de patrimoniul care se află în interiorul acestor graniţe, fie că sunt ele recunoscute sau nu de noi toţi. Or, din acest punct de vedere au existat diverse discuţii, nu totdeauna în favoarea guvernului kosovar. Deci este o responsabilitate foarte mare pentru ambele părţi de a nu forţa minoritatea - în acel caz, sârbii ortodocşi - să se comporte cum vrea centrul neapărat. Kosovarii să-şi respecte minorităţile aşa cum ei înşişi au dorit să fie respectaţi la un moment dat, pentru că altfel se ajunge la luptă şi la răbufniri de tensiune care afectează chiar şi părţile care se interpun, cum au fost aceşti soldaţi italieni sau maghiari care se aflau acolo în numele menţinerii păcii”, a continuat fostul ministru de externe.
Adrian Cioroianu: NATO n-are niciun interes în a favoriza o parte sau alta
„Cu siguranţă trupele KFOR s-au comportat admirabil, chiar şi în acele condiţii delicate ale declarării independenţei. Sârbii continuă să spună că a fost o declaraţie unilaterală a independenţei. În fine, vă daţi seama că foarte greu cele două poveşti vor ajunge la acelaşi numitor comun - sau cele două naraţiuni, cum spunem noi acum. Dar NATO n-are niciun interes în a favoriza o parte sau alta, pentru că asta e reţeta pentru dezastru. Sigur că o bună parte dintre sârbii din nordul provinciei Kosovo poate au impresia că NATO, fiind alianţa care în deceniul trecut, la sfârşitul anilor '20, vă aduceţi aminte că pe fondul războiului din fosta Iugoslavie, s-a ajuns la bombardarea unor obiective din Serbia şi din Belgrad. Această traumă n-a trecut încă, printre sârbi. Adică acele bombardamente încă au rămas în memoria afectivă a multora şi poate unii vor spune că NATO e parţială în favoarea albanezilor. Dar în realitate lucrurile nu stau aşa”, a mai spus acesta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
