Ṣtiu că probabil este mai "cool" să fii ȋnalt demnitar al statului romȃn decȃt funcṭionar ȋntr-o primărie de sector. Adevărul e că experienṭa din Parlament nu a fost aṣa cum ȋmi imaginam. Am crezut că ȋn ciuda apartanenṭei la un partid sau altul, vom avea ocazia unui dialog deschis ṣi unor dezbateri constructive din care să fie concepute ṣi votate acele legi necesare societăṭii ṣi celor care, pȃnă la urmă, ne-au trimis pe toṭi acolo. Din păcate nu a fost nici pe departe aṣa. Ȋntotdeauna a primat culoarea politică. Dacă nu făceai parte din majoritate, nicio iniṭiativă nu ȋṭi era luată ȋn considerare, nici nu conta cȃt de bună sau necesară era.
Proiect de lege referitor la reducerea riscului seismic asupra populației prin urgentarea consolidarii clădirilor aflate în clasa I de risc
Cel mai bun exemplu ȋn acest sens este proiectul meu de lege referitor la reducerea riscului seismic asupra populației prin urgentarea consolidarii clădirilor aflate în clasa I de risc. Adevărate bombe cu ceas, ȋn eventualitatea unei catastrofe, ele pun ȋn pericol viaṭa a sute sau mii de oameni. Locuitorii lor, cei responsabili, care vor să rezolve situaṭia, nu o pot face din cauza celor cȃṭiva care nu vor ȋn ruptul capului să se mute o perioadă de timp, pentru a fi efectuate lucrările de consolidare. Iar statul, din cauza lipsei unui cadru legal corespunzător, nu poate lua nicio măsură. Am propus alocarea unor termene rezonabile pentru mutare, dublate de asigurarea de locuinṭe provizorii ṣi amenzi usturătoare, care pot duce chiar la expropriere, pentru cei care blochează consolidările. Ṣtiu, sunt măsuri nepopulare dar extrem de necesare pe termen lung.
Lege uitată în sertar
Am lucrat la acest proiect luni bune, l-am scris ȋmpreună cu experṭi de la Facultatea de Construcții, Primăria Capitalei, IGSU, juriṣti ṣi arhitecṭi. Am organizat ȋntȃlniri de lucru publice cu reprezentanṭi ai tuturor instituṭiilor abilitate. Am mers la numeroase emisiuni TV ṣi am dat interviuri tuturor publicaṭiilor interesate. Feedback-ul din partea tuturor, inclusiv din partea cetăṭenilor a fost extrem de pozitiv. Din punct de vedere tehnic, nimeni nu a avut vreo obiecṭie. Cu toate astea, după peste trei ani, legea nu a fost adoptată, ȋn ciuda insistenṭelor mele sau a presiunii opiniei publice. În 2013, am mers inclusiv la cabinetul primului-ministru ṣi am propus a ṣi-o asuma prin ordonanṭă de urgenṭă, fără să am nicio pretenție în a-mi menționa numele. Nu a interesat pe nimeni. De ce? Probabil, pentru că venea din partea unui parlamentar tȃnăr, aflat ȋn opoziṭie ṣi au considerat că mi-ar face mie o imagine bună.
Chiar ṣi acum, ȋn urma cutremurului din noaptea trecută, ȋmi scrie lumea să mă ȋntrebe ce s-a mai ȋntȃmplat cu legea. Cel mai probabil stă, ȋn continuare, uitată printr-un sertar aṣteptȃnd să fie preluată de un demnitar mai "popular" ṣi musai din partea "puterii".
[citeste si]
Acum, după alegeri, nu pot decȃt să sper ca noii parlamentari să fie mai ȋnṭelepṭi ṣi mai preocupaṭi de nevoile ṣi dorinṭele romȃnilor. Ṣi atunci cȃnd vine vorba de a propune sau vota legi să mai lase la o parte directivele venite pe linie de partid ṣi să meargă ȋn circumscripṭii să ceară părerea celor care, ȋntr-adevăr contează. Pentru că, aṣa cum am văzut ṣi pȃnă acum, minciuna, impostura, inactivitatea, se plătesc ȋntotdeauna. La vot. Sau la DNA.
Nota redacției - titlul aparține DC News.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
