Cum s-au simțit atacurile de la Bruxelles în Parlamentul European

Iată analiza scrisă de europarlamentara PSD Claudia Țapardel pentru dcnews.ro:

Ziua de marți în Parlamentul European nu anticipa nimic deosebit. Rutina ședințelor din comisii, întâlnirile stabilite, analiza rapoartelor, toate aveau să fie amânate în urma atentatelor teroriste de la aeroportul și metroul din capitala Europei.

Am aflat de la familie și prieteni ce se întâmplă

Am primit nenumărate mesaje de la familie și prieteni care m-au întrebat dacă sunt bine. Toți colegii mei au trecut, într-o formă sau alta prin aceeași experiență. Am privit cu toții îngroziți, în urma mesajelor primite, la evenimentele care se desfășurau într-un oraș pe care cu toții l-am considerat sigur, până marți 22 martie.

Primul reflex a fost să sunăm să ne anunțăm unii pe alții dacă suntem în regulă și nevătămați. Știam că dimineața pleacă o cursă TAROM către București. Avem mulți colegi care iau transportul în comun până la birou. Aveam nevoie să știm că cei pe care îi cunoaștem sunt în regulă. În Bruxelles sunt foarte mulți români care lucrează în instituțiile europene și nu numai. Îmi imaginez foarte bine prin ce au trecut familiile lor în momentul în care au auzit că bombe explodează la metrou și aeroport.

„Nu este recomandat să părăsiți birourile”

Am fost informați de către biroul de securitate despre măsurile suplimentare luate pentru protecția clădirilor Parlamentului. Ne-am conformat și am evitat să părăsim clădirea. Atmosfera a fost tensionată. Cu toții cred că am trecut rapid prin toate etapele, de la cutremurare, la încrâncenare, teamă și mai departe tristețe. Am dat interviuri, am încercat să informăm cât mai bine și corect opinia publică, dar trăirile pe care sunt sigură că nu numai eu, ci toți colegii le-am simțit în acele momente, nu pot fi transmise pe post.

Primul sentiment este cel de revoltă

Eu cel puțin am trăit un sentiment profund de revoltă împotriva unei lumi în care violența împotriva celor nevinovați se manifestă cu nonșalanță într-unul dintre centrele mondiale ale democrației, în capitala Europei, în Bruxelles.

La fel ca majoritatea oamenilor, oricât de departe sau aproape s-au aflat fizic de evenimentele din 22 martie, și în Parlamentul European primul impuls a fost cel de a întreba ”cum este posibil așa ceva?”

Paradoxal, foarte mulți colegi și inclusiv eu am spus că ne așteptam la o astfel de mișcare, pe fondul atacurilor din Paris și pe fondul arestării lui Abdeslam. Dar în momentul în care chiar s-a întâmplat, nimic nu putea să ne pregătească cu adevărat pentru impactul acestui gest brutal împotriva umanității.

La ce să ne așteptăm pe viitor

Reacțiile „la cald” vor aduce întotdeauna soluții extreme. Furia este un sentiment firesc în fața nedreptății și crimei. Cu toate acestea apelurile pe care eu le-am văzut în Parlamentul European au fost la solidaritate și empatie cu victimele și familiile lor.

Cred că ce rămâne în urma acestui atentat este mai ales acel sentiment că ne luptăm cu un fenomen insidios care ne afectează pe toți, în egală măsură. Revolta de moment nu este suficientă și nu este o soluție. Acțiunea, determinarea și soluțiile clare sunt așteptate din partea decidenților.

Evenimentele triste și dramatice de la Bruxelles trebuie să dea un semnal spre unitate, nu spre divizare. Dacă în urma acestor evenimente reușim să găsim o voce comună, puternică și unită în Europa și în lume, putem spune că ne îndreptăm pe calea cea bună. Ne simțim cu toții atacați și de aceea cred că acum mai mult ca oricând, trebuie să fim solidari, uniți și determinați să luptăm împotriva terorii.

Din păcate vom trăi un Paște Romano-Catolic trist în acest an, sub lumina unor evenimente care schimbă lumea.

Notă: Titlul și textul aparțin autoarei. Titlul de homepage și introducerea aparțin redacției.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News