Cine dorește stricarea totală a imaginii Poliției Române?

În primul caz, un anume Roni Herscovici, în vârstă de 22 de ani, fiul lui Carol Herscovici, după spusele presei, un „temut traficant de droguri” a săvârșit mai multe tipuri de infracțiuni, atentând acum cinci luni la viața unui polițist, pe care l-a cărat cu mașina pe capotă vreo 20 de metri. S-a baricadat apoi în autoturism și chiar dacă era înconjurat de o sumedenie de mașini cu girofar, a avut tentativa de a fugi de la fața locului, riscând să lovească alți agenți. Vă dați seama ce s-ar fi putut întâmpla dacă nefericitul personaj ar fi reușit totuși să scape? 

Celălalt caz este mult mai recent; și în acesta infractorii au primit cu larghețe spațiu media, pentru a-și „susține nevinovăția” sau pentru a se victimiza. Este vorba despre un motociclist care la Bran, în județul Brașov, a depășit prin loc interzis o coloană de mașini. Un echipaj de poliție a încercat să-l oprească dar motociclistul a accelerat cu mult peste limita legală și a trecut pe roșu, punând viața altor oameni în pericol. Tot din relatările poliției, ale presei și ale martorilor, aflăm că polițiștii aveau girofarul în funcțiune, dar nu aveau semnal acustic, întrucât era defect. Cine a lucrat la stat înțelege situația. Din relatările motociclistului, devenit peste noapte vedetă, aflăm că își aduce aminte că era somat „pe gură” și că un polițist în timp ce soma, cu pisolul în mână era ieșit pe fereastra mașinii, ca și cum ar fi fost vinovat pentru că aplică legea.

Este interesant de aflat dacă aceste puneri pe lupă ale Poliției Române sunt întâmplătoare sau nu, dată fiind succesivitatea lor pe canale media de mare audiență, care voluntar sau poate că nu devin portavoci ale infractorilor. Spun asta în contextul în care aceste două cazuri infracțiunea se vede cu ochiul liber și totuși se sugerează ideea de abuz comis de autorități. Aceste „cazuri media” vin în contextul unor carnagii de nemaiîntâlnit pe șoselele României, în care nu este nico zi lăsată de la Dumnezeu fără un accident rutier în care să nu fie minim doi-trei morți. Despre victime directe sau colaterale, nenorocite fizic și emoțional, nici nu mai vorbim. 

Departe de a privi din perespectivă paranoică această formă de încurajare media de a sugera prin supra-mediatizare ideea de abuz, mă întreb dacă nu acum, mai mult ca oricând, aveam nevoie de o întărire a instituțiilor statului și nu de o șubrezire a acestora? Prin punerea lor la îndoială, iată, chiar și în cazurile clare, nu facem altceva decât să timorăm prevenirea atrocităților pe șosele. 

Expunerea publică a celor în uniformă, chiar și atunci când sunt umiliți, luați pe capotă sau luați de fraieri, este un fapt care se întoarce împotriva noastră, ca cetățeni și ca oameni care vrem să circulăm și să trăim în siguranță. E greu de crezut că autoritățile de aplicare a legii vor rămâne puternice în condițiile în care infractorii primesc larg spațiu de dezbatere pentru a le ataca. Punctele lor de vedere vor distorsiona percepția publică.

Când vom înțelege că acele expozee împotriva poliției sunt îndreptate, de fapt împotriva noastră, a familiilor noastre și a semenilor, vom face, probabil, un pas înainte. 

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News