În cadrul emisiunii DC EDU, Mihai Manea a abordat tema patrimoniului cultural pornind de la cazul Coiful de la Coțofenești, recent recuperat, și a extins discuția asupra modului în care România își tratează valorile istorice.
Un muzeu național blocat de decenii
Profesorul a semnalat o problemă structurală gravă: „Avem o mare problemă. Problema aceea se numește lipsa unui Muzeu Național de Istorie”.
Acesta a explicat că situația durează de foarte mult timp: „De peste 37 de ani, autoritățile românești nu reușesc [...] să redea clădirea aceea superbă și să o folosească”.
În opinia sa, proiectele de reabilitare au fost constant blocate: „Sunt proiecte care sunt rând pe rând atacate în justiție și acest lucru durează ani și ani și ani”.
Condiții improprii și prezentare depășită
Manea a descris și condițiile concrete din muzeu: „Iarna mori de frig, este pe bune”.
Mai mult, acesta a criticat modul în care este prezentat patrimoniul: „Ai un tezaur național, dar care nu este diseminat la nivelul secolului XXI”.
Această situație afectează direct atractivitatea muzeului pentru public.
Elevii și turiștii, tot mai puțin interesați
Consecințele sunt vizibile inclusiv în rândul elevilor: „Nici măcar elevii nu prea mai merg acolo cu profesorii, din mai multe considerente”.
În plus, România pierde teren și în fața turiștilor: „Dacă avem niște turiști din străinătate, noi nu putem să le arătăm [...] lumea nu prea se duce”.
Profesorul a remarcat că locul muzeului ca obiectiv turistic a fost luat de alte atracții.
Exemple din alte țări
Pentru a sublinia contrastul, Manea a oferit exemple internaționale: „Eu sunt admirativ în fața guvernelor acelea africane care caută disperate prin muzeele de la Bruxelles, din Germania, din Franța obiecte ale vechilor culturi”.
Acesta a sugerat că România ar trebui să adopte politici similare de recuperare și promovare a patrimoniului.
Nevoia unei strategii culturale
Profesorul a insistat asupra necesității unei politici coerente: „Ministerul Culturii [...] ar avea o politică și o strategie de management care să promoveze cultura românească”.
El a propus inclusiv ideea unor expoziții itinerante: „De ce nu facem ceea ce se numește o turnee cu piese din Tezaurul Național [...] să fie duse în marile muzee?”
În viziunea lui Mihai Manea, problema patrimoniului cultural în România nu ține de lipsa valorilor, ci de incapacitatea de a le administra și promova eficient, într-un mod adaptat secolului XXI.