Azi le fac publice, în cadrul audierii parlamentare din comisiile reunite de buget, în speranţa că acestea vor fi îmbunătăţite şi completate de către participanţii instituţionali şi experţii pieţei:
Soluţia 1. Creşterea competiţiei pe piaţa RCA, benefică pentru consumator prin presiunea pusă pe preţuri. Cum? Prin două măsuri:
- Înfiinţarea Exim Asig, pe lângă Eximbank, pe piaţa asigurărilor de tip RCA.
Să nu fiţi uimiţi că încep cu această propunere. Toate ţările responsabile care îşi protejează cetăţenii au câte o firmă de asigurări cu acţionar majoritar de stat. Vă dau două exemple: Austria şi Polonia. VIG are acţionar Primăria din Viena, iar PZU - statul Polonez. Atunci când preţurile asigurărilor cresc prea mult, firma de stat intervine şi oferă preţuri mai mici, iar ceilalţi jucători sunt nevoiţi să reducă preţurile dacă vor să rămână în piaţă.
- Relaxarea condiţiilor şi a barierelor administrative la intrarea pe piaţă RCA, în scopul atragerii mai multor asiguratori pe acest segment. Mă gândesc inclusiv la asiguratori din afara României (ce ar putea desfăşura activitate în baza libertăţii de a presta servicii pe întreg teritoriul UE), însoţită de o analiză a impactului asupra protecţiei consumatorului.
Soluţia 2. Aplicarea principiului proporţionalităţii dintre valoarea daunalității şi creşterea de prima RCA. Dacă daunalitatea a crescut în ultimul an cu 50%, atunci poliţa RCA să crească proporţional, cu 50% şi nu cu 400%, aşa cum se întâmplă în prezent.
Soluţia 3. Simplificarea procedurilor de transfer a clasei de bonus în cazul achiziţionării unui vehicul nou.
În prezent, clasa de bonus se pierde de către asigurat în momentul în care îşi achiziţionează un nou autovehicul şi o ia de la început de la clasa B0, ceea ce nu cred că este deloc în regulă. Mai degrabă e o formă de supraprofit nejustificat în asigurări.
Soluţia 4. Flexibilizarea modului de achiziţionare a poliţelor RCA prin :
- Posibilitatea încheierii RCA şi pentru perioade mai mici (1-3 luni) sau prin
- Plata în rate lunare/trimestriale a asigurării RCA (mai ales pentru protejarea celor cu venituri mici).
- Totodată, cred că este necesară acordarea posibilităţii suspendării poliţei RCA pe perioada în care vehiculul nu este utilizat (ex: prin scoaterea din circulaţie cu caracter temporar a autovehiculului).
Astfel, durata de asigurare va fi stabilită în funcţie de nevoia asiguratului şi nu în funcţie de voinţa asiguratorului, aşa cum se întâmplă în prezent.
Soluţia 5. Creşterea gradului de cuprindere în asigurare prin:
- creşterea disciplinei prin implicarea mai activă a poliţei - acest lucru implică sancţionarea pe scară largă în trafic a şoferilor care conduc maşini fără RCA
- În egală măsură, cer Guvernului să dispună CNADNR furnizarea de informaţii privind maşinile aflate în trafic.
Astfel, va creşte gradul de cuprindere a parcului auto naţional, care în prezent este sub limitele admise de UE. Acest grad scăzut de cuprindere este un argument solid folosit deja de către asiguratori pentru creşterea preţului RCA, pe bună dreptate, şi asta pentru că nu este îndeplinit principiul contributivităţii.
Soluţia 6. Emiterea poliţelor RCA în funcţie de istoricul şoferului, prin individualizarea cu acurateţe mai mare a riscurilor. Cum? Poliţia/DRPCIV ar trebui să acorde acces la informaţii privind istoricul şi comportamentul în trafic al şoferilor.
Prin această măsură creşte responsabilitatea şoferului în trafic. Cei cu accidente şi abateri grave ar trebui să plătească o poliţă RCA mai mare, pentru că au un profil de risc accentuat, iar şoferii responsabili, cu istoric curat, să plătească mai puţin decât în prezent valoarea RCA.
Soluţia 7. Creşterea calităţii serviciilor şi responsabilizarea clientului în alegerea asiguratorului RCA prin modificarea întregului sistem de despăgubire RCA. Asta înseamnă introducerea decontării directe, adică posibilitatea ca o dauna să fie plătită de către asiguratorul părţii păgubite, urmând ca societatea respectivă să îşi recupereze contravaloarea despăgubirii de la asiguratorul părţii vinovate.
Prin această măsură responsabilizăm şoferul atunci când îşi alege asiguratorul RCA ştiind că acesta îl va despăgubi în caz de dăuna. Aşadar, asiguratorii nu vor mai fi aleşi pe criteriul "cel mai mic preţ", ci în funcţie de seriozitatea asiguratorului.
Soluţia 8. Diminuarea cheltuielilor de intermediere a poliţelor RCA prin: separarea brokerilor de asiguratori. Astfel, comisionul brokerilor să fie încasat separat de la clienţi. Suma plătită de clienţi ar avea 2 componente: prima RCA plătită către asigurator + comision de intermediere încasat separat de către brokeri.
Aproximativ 65% din poliţele de asigurări sunt vândute de către brokeri. Restul de 35% nu cred că ar trebui să suporte costul unui comision de intermediere care nu există în realitate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
