Cum ar fi fost viața lui Iohannis ca membru PSD?

Mircea Draghici / 06 iul 2018 / 12:13 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

Pozițiile partizane ale președintelui Klaus Iohannis nu mai sunt o surpriză pentru nimeni. Nu se mai mimează nici cea mai mică aparență. Președintele e vârful de lance al taberei politice anti-PSD, precizează deputatul PSD de Argeș, Mircea Drăghici.

Mai grav e că în această tabără s-au înrolat cu totul și parchetele. DIICOT se afundă cu totul în jocul politic și dă curs cu nonșalanță celei mai absurde sezisări politico-penale, al cărei scop străveziu este dărâmarea guvernului PSD. DNA și Parchetul General tac mâlc în chestiuni vitale pentru statul de drept: falsificarea interceptărilor dovedite în instanță, ignorarea cu desăvârșire a laturii penale a protocoalelor secrete și ilegale, falsificarea semnăturii președintelui Înaltei Curți pe protocolul secret ÎCCJ-PÎCCJ-SRI sau sustragerea ilegală, de către Monica Macovei, a documentelor secrete din arhiva SIPA.

Cârdășia și protecția reciprocă dintre președintele Iohannis și șefii parchetelor este evidentă: DNA nu începe ancheta (măcar) împotriva soției președintelui, deși falsul a fost dovedit de o instanță de judecată. În schimb, când e întrebat despre abuzurile dovedite, despre protocoale sau despre revocarea șefei DNA, Iohannis repetă ca un disc de vinil zgâriat că „este mulțumit de activitatea DNA". La fel, Iohannis îl menține în funcție pe șeful de la DIICOT, deși mandatul i-a expirat, iar ministrul Justiției a făcut demult propunerea de înlocuire. La schimb, DIICOT preia aberanta sesizare de înaltă trădare împotriva primului ministru, pentru a-i servi președintelui pârghia procedurală pentru dărâmarea Guvernului Dăncilă.

Pentru a ne da seama cât de puternică este legătura dintre președinte și parchete ar fi suficient să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă Iohannis ar fi fost membru PSD. În primul rând, nu ar mai fi ajuns președintele României. Cu certitudine, Înalta Curte, condusă la acea vreme de Livia Stanciu, ar fi pronunțat, înainte de alegeri, o hotărâre de incompatibilitate, care l-ar fi împiedicat pe Iohannis să mai candideze. (Răsplata lui Iohannis nu s-a lăsat așteptată: a numit-o pe Livia Stanciu la Curtea Constituțională).
Dacă totuși, printr-o minune, Biroul Electoral Central i-ar fi acceptat candidatura, cu siguranță românii din Diaspora ar fi acuzat numărul mic de secții de votare care îi împiedică să voteze împotriva candidatului incompatibil.

Și dacă totuși, de dragul exercițiului, Iohannis ar fi ajuns Președintele României, atunci cu certitudine el și soția sa s-ar fi ales cu un dosar penal la DNA, imediat după ce instanța de civil a constatat, definitiv și irevocabil, falsul prin care a achiziționat una dintre casele sale. Desigur, imunitatea de președinte nu ar mai fost suficientă. Curtea Constituțională ar fi emis o nouă decizie prin care s-ar constata exact ce scrie în Constituție, anume că președintele are exact aceeași imunitate ca și un parlamentar, deci poate fi cercetat penal și poate fi trimis în judecată, iar dacă e găsit vinovat, poate ajunge la închisoare.

Prejudiciul ar fi fost cu mult mai mare decât suma de 320.000 euro rezultată din însumarea chiriilor pe care statul nu le-a putut încasa pe respectivul imobil. S-ar fi spus că președintele s-a înțeles cu chiriașul să subevalueze valoarea în acte și s-ar fi luat în calcul toate beneficiile obținute de familia Iohannis din acea chirie, apoi s-ar fi multiplicat totul după un algoritm greu de justificat juridic sau matematic. Ar fi fost chemat la audieri la DNA chiar în ziua votului pentru suspendarea din funcție, iar soția sa ar fi fost arestată și plimbată cu cătușe în fața televiziunilor.

Cu siguranță, ambasadorul SUA Hans Klemm și încă 12 „state", GRECO, Comisia Europeană, Comisia de la Veneția și rețelele de socializare înroșite la maximum l-ar fi acuzat de atentat la statul de drept pentru că refuză să pună în aplicare o decizie a Curții Constituționale. Chiar și Angela Merkel ar fi trecut peste afinitățile germanice cu președintele Iohannis și l-ar fi convocat de urgență la Berlin, pentru a-l trimite înapoi în țară cu un „road map" în 10 puncte pe care să le pună imediat în aplicare. Iar dacă, după toate astea, președintele ar fi fost suspendat, indiferent de rezultatul referendumului, s-ar fi găsit un oficial străin care să spună că Iohannis a furat 2 milioane de voturi, iar CCR ar fi decis, printr-o erată, că președintele este oficial demis.

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat, în pofida evidențelor pe care le constată toată lumea. Se pare deci că cea mai inspirată decizie politică a președintelui Iohannis a fost că, în momentul lansării sale în politica națională, s-a înscris în PNL și nu în PSD...



Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.24