Conform documentelor gastronomice, sosul tartar a fost menționat pentru prima dată în cărțile de bucate franțuzești din secolul al XIX-lea, fiind servit alături de celebrul biftec tartar. Se pare că denumirea „tartar” are legătură cu tătarii, popor de origine mongolo-turco-turanică, prezent și în anumite regiuni ale Europei de Est, inclusiv în Dobrogea. Istoricii culinari susțin că aceștia ar fi contribuit la răspândirea obiceiului de a combina carne crudă cu sosuri aromate, ceea ce a influențat ulterior bucătăria franceză.
Ingrediente maioneză făcută în casă
300 ml ulei
2 gălbenușuri de ou
1 lingură zeamă de lămâie
sare
piper alb proaspăt măcinat
Ingrediente sos tartar
125 g maioneză
60 g castraveți cornichon murați tocați mărunt
1 linguriță capere tocate mărunt
2 lingurițe muștar (de preferat Dijon)
2 lingurițe ceapă eșalotă tocată mărunt
2 linguri ceapă verde tocată mărunt
2 lingurițe zeamă de lămâie
1 linguriță mărar verde tocat (sau pătrunjel, după gust)
sare
piper
Mod de preparare
Pentru maioneză, specialiștii recomandă ca ouăle să fie la temperatura camerei, pentru a se lega mai bine. Într-un castron se adaugă gălbenușurile, zeama de lămâie și un strop de muștar, după care se toarnă uleiul treptat, amestecând cu mixerul sau blenderul până când compoziția devine cremoasă. La final se condimentează cu sare și piper alb. Dacă maioneza se taie, un truc simplu este adăugarea unei lingurițe de muștar și continuarea mixării până ce textura revine la normal.
Odată pregătită baza, se trece la etapa finală: amestecarea tuturor ingredientelor tocate mărunt, până la omogenizare. Sosul se gustă și se ajustează cu sare, piper sau câteva picături în plus de lămâie, în funcție de preferințe.
Astăzi, sosul tartar este prezent în meniurile sofisticate, dar și în rețetele de zi cu zi. Este servit alături de pește prăjit, fructe de mare sau chiar cartofi crocanți, aducând un plus de savoare prin echilibrul dintre cremozitate și aciditatea discretă.