În satele românești, începutul verii era momentul ideal pentru culesul nucilor verzi, cât încă erau fragede și nu apucaseră să-și formeze coaja lemnoasă. Din aceste nuci se făcea o dulceață rafinată, închisă la culoare și plină de aromă, care necesita timp, răbdare și multă grijă. Dulceața de nuci verzi era considerată un desert de lux și era oferită musafirilor de seamă, pe farfurii mici de porțelan, alături de un pahar de apă rece.

Rețeta pe care ți-o prezentăm este una tradițională, transmisă din generație în generație, cu pașii și secretele bine păstrate ale bunicilor noastre.

Ingrediente simple, dar pretențioase

Pentru a pregăti o dulceață de nuci verzi reușită, ai nevoie de:

- un kg de nuci verzi (cu tot cu coajă, cât încă se pot străpunge ușor cu o scobitoare)

- un kg de zahăr

- 500 ml de apă

- Zeama de la o lămâie

- 2-3 cuișoare (opțional)

- un păstaie de vanilie sau o linguriță de esență de vanilie

- o linguriță de sare de lămâie

Atenție! Nucile trebuie culese la momentul potrivit, de obicei, în luna iunie, când au miez moale și nu s-a format coaja tare.

Secretul reușitei: curățarea și albirea nucilor

Cea mai migăloasă etapă este curățarea nucilor. Se folosesc mănuși, deoarece iodul din coajă pătează pielea. Nucile se curăță de coaja verde cu un cuțit mic, apoi se pun în apă rece și se lasă la înmuiat 24-48 de ore, schimbând apa de câteva ori pe zi.

Pentru a le menține culoarea deschisă și pentru a elimina gustul amărui, după perioada de înmuiere, nucile se opăresc în câteva ape clocotite. Apoi, se pun într-o baie de apă cu zeamă de lămâie sau sare de lămâie pentru 1-2 ore.

Fierberea dulceții și magia aromei

Zahărul și apa se pun la fiert într-o cratiță adâncă, până când se formează un sirop gros. Nucile bine scurse se adaugă în acest sirop, alături de vanilie și cuișoare. Se lasă la fiert la foc mic, până când nucile devin lucioase și siropul capătă consistența mierii. La final, se adaugă zeama de lămâie care ajută la conservare și echilibrul gustului.

Dulceața fierbinte se pune în borcane sterilizate, se închid ermetic și se lasă să se răcească lent, în pături, până a doua zi.

Dulceață pentru suflet: un desert cu amintiri

Dulceața de nuci verzi nu este doar un preparat rafinat, ci și o călătorie în timp. Pentru mulți români, are gustul copilăriei petrecute la bunici, în verile toride în care timpul curgea mai lent. Astăzi, această rețetă pare complicată, dar recompensa este pe măsură: o dulceață unică, care se topește în gură și aduce un zâmbet nostalgic.

Este ideală servită simplu, cu un pahar de apă rece, lângă o cafea de după-amiază sau ca decor rafinat pentru prăjituri și torturi.

Deși este nevoie de timp și grijă, rețeta de dulceață de nuci verzi ca la bunica merită toată osteneala. Într-o lume grăbită, acest desert ne învață despre răbdare, tradiție și dragoste pentru lucrurile bine făcute. Un borcan de dulceață înseamnă nu doar gust, ci și povești din alte vremuri, pe care le putem duce mai departe.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News