Diana-Ștefana Baciuna (PNL), secretar de stat în Ministerul Culturii, a semnat documentul pentru transferul artefactelor dacice din expoziția de la Muzeul Drents din Assen. Raluca Turcan delegase atribuțiile în ziua în care s-a semnat documentul de transfer.
Dar cine este Diana-Ștefana Baciuna (PNL)? Ce legătură are cu... cultura? Nimic. Cel puțin asta ne arată CV-ul ei. În 2022 a ajuns secretar de stat în Ministerul Culturii, doar că nu are nicio legătură cu domeniul cultural. Înainte, între 2015 și 2022, a lucrat la Parlamentul European, la cabinetul europarlamentarului Daniel Buda (PNL).
L-a susținut pe Nicușor Dan.
De asemenea, a fost consilier local la Sectorul 4. A fost și jurist la tot felul de firme mici din Roman. A studiat la Facultatea de Drept, Universitatea din București. Așadar, la o scanare a CV-ului nu vedem nimic cultural.
În schimb, din declarația de avere vedem că și soțul ei - Baciuna Mihai-Lucian - este bugetar. Lucrează la Telecomunicații CFR SA, dar și la Compania Municipală Imobiliare București, București. O familie de bugetivori.
În 2020, Diana-Ștefana Baciuna (PNL) a făcut campanie electorală pentru PNL și a primit un loc de consilier la Primăria Sectorului 4.
În 2024, Raluca Turcan spunea despre Diana-Ștefana Baciuna: „Fiecare doamnă adusă alături de echipa înseamnă un câștig, înseamnă o echipă mai puternică. Mă bucur că face echipă cu Diana Baciuna! Eu fac echipă cu Diana la Ministerul Culturii și este o foarte bună profesionistă”.
În 2024 a candidat din partea PNL Sector 4 și pentru funcția de parlamentar, dar a ratat intrarea.
Diana-Ștefana Baciuna a intrat în PNL imediat după ce a împlinit 18 ani. În 2014, a avut un loc pe listele PNL la alegerile europarlamentare.
Numirile pe funcția de secretar de stat sunt de cele mai multe ori politice, iar secretarii de stat sunt strâns legați de organizațiile județene ale partidelor din care vin, investirea lor fiind mai degrabă o recompensă pentru serviciile aduse.
Este revoltător modul în care funcțiile de conducere din ministere sunt distribuite mai degrabă pe criterii politice decât pe competențe. Cazul Dianei-Ștefana Baciuna este un exemplu perfect al fenomenului de „bugetivorism” și al numirilor fără legătură cu expertiza necesară în domeniul respectiv. Cum poate cineva fără nicio experiență în cultură să ajungă să decidă soarta unor artefacte de o importanță națională colosală, precum cele dacice din expoziția de la Muzeul Drents din Assen?
Absența experienței în domeniul cultural este strigătoare la cer. CV-ul Dianei-Ștefana Baciuna nu conține nicio calificare relevantă pentru sectorul cultural. Este vorba despre o persoană care a activat anterior în cabinetul unui europarlamentar și în consiliul local, fără nicio legătură cu administrarea patrimoniului național. Faptul că ea a ajuns să semneze documente de transfer ale unor bunuri inestimabile subliniază lipsa de profesionalism din sistem.
Mai mult, Diana-Ștefana Baciuna pare să fie un exemplu tipic de politician „crescut” de partid, numită în funcții în urma unei lungi cariere politice, începută imediat după majorat. Dacă ar fi vorba de o competiție bazată pe competențe, e greu de imaginat cum cineva fără experiență culturală ar putea ajunge să ia decizii pentru acest minister.
Raluca Turcan, delegându-i atribuțiile exact în ziua semnării documentului pentru transferul artefactelor, pare să fi închis ochii la această lipsă de experiență. Declarația sa din 2024, în care o laudă pe Diana-Ștefana Baciuna ca fiind o „foarte bună profesionistă”, ridică mari semne de întrebare. Care sunt criteriile pe baza cărora PNL consideră că cineva este „profesionist”?
Acest sistem în care funcțiile sunt oferite drept recompensă pentru loialitatea politică și nu pentru competență subminează încrederea publicului în instituțiile statului. Este nevoie urgentă de o reformă care să asigure numiri bazate pe merit, nu pe carnetul de partid. Altfel, ne vom trezi din nou cu situații în care oameni nepregătiți ajung să gestioneze patrimoniul cultural al țării – un patrimoniu care ar trebui protejat, nu tratat ca o monedă de schimb politic.