Pe fond, în orice situație, adevărul nu este numai unul, iar tipurile de adevăr se pliază unor situații, povești și realități. Cine s-ar fi gândit atunci că îndemnul criticului va avea ecou în diverși oameni „certați cu legea".
Dar faptul că unități media vor deveni portavoce și „hab" pentru emoții și mesaje de infractori, care sub patrafirul undelor, cu atât mai puțin te-ai fi gândit. Este un război haotic, a la Pirus, care n-are cum să te termine bine, nici pentru unii, nici pentru ceilalți, dar cu atât mai puțin pentru cei care acum speculează asta. Unii din media o fac mai cu sârg, fie pentru a acoperi sau a echivala pe orizontala negativă, că iată...„de fapt vardiștii noștri sunt greșiții noștri". Nu este așa. Post-revoluția a permis, prin vidurile legislative, prin obscuritatea decizională apariția unor personaje sumbre care au avut 3 obiective mari și late: bani, politică și influență. Ultimul derivă din primele două și le motivează totodată. Ca să se înțelegă clar, mă refer nu musai la persoanele în în sine, ci la tipologii ca Vanghelie, Cătălin Voicu, Andronic și mai nou nevasta lui Vanghelie dar alții, cărora acum le zăngăne oțelul. Să batem în lem, că nu e de dorit pentru nimeni.
Analizând din perspectiva influenței și a situațiilor de viață, este o demagogie pură să spui că un serviciu secret sau o instituție în țara asta nu ar trebui să caute să-și sporească influența, pentru a-și atinge obiectivele, pentru a preveni șubrezirea statalității și chiar a reduce pandemia extremismului sau a corupției – uneori, din rațiuni de stat, scopul mai scuză și mijloacele. S-a ajuns la o psihoză colectivă anti-servicii, la exagerare, iar asta doar pentru că celor care au acum o revanșă de plătit li se dă gir comunicațional.
Desigur, ele vor redeveni bune pentru aceiași oameni, în alte contexte. Desigur, mai sunt și aspecte individuale, care țin de personalitatea celor care conduc un serviciu, dar de acolo până la contraponderea ideii că „în grup, toți hoții au devenit buni peste noapte", adică nu buni, ci utili, dar ei nu știu asta acum sau nu le mai pasă. E totuși o poveste lungă.
De fapt despre asta este vorba. Despre o acerbă luptă împotriva unor grupuri de interese oculte, scăpate din mână, lacome și pornite să acumuleze și apoi iar să acumuleze și din nou să acumuleze, până se ard în flacăra lumânării, ca fluturele îndrăgostit de lumină, din mitologia persană. Haotici și debusolați își caută apoi drumul spre regăsire, fiind dispuși să dea tot înapoi, chiar mai mult dacă ar putea. Dar e târziu deja. Faptul că îi vor blama pe cei care i-au dat în vileag, aproape că e inutil.
Conchid spunând că sunt două persoane cu adevărat foarte importantante în țară cărora n-am cum să le intuiesc foarte clar sentimentele și gândurile. Niciuna dintre ele nu este Președintele. De aceste două persoane, simpatizante de ideologii diferite, depinde echilibrul și prelungirea acestor zile sau luni pe care le trăim. Depinde cum își imaginează aceste două personaje că vor fi tratate atunci când nu vor mai avea putere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
