Fiscalitatea, factor de creștere economică sau agent electoral ?

mircea.cosea / 02 Martie 2015 / 12:20 Salveaza PDF Comentarii
Mircea_Cosea
Descriere foto: Mircea_Cosea

Discuțiile tehnice pe marginea Proiectul noului cod fiscal au eșuat într-o încâlcită cozerie politicianistă televizată. Ca deobicei în România ultimilor ani, orice inițiativă de politică economică a devenit o pradă ușoară a discursului politic care a reușit în majoritatea cazurilor să-i covertească profesionalismul și rigoarea legilor  pieței în politicianism și rigoarea intereselor electorale.

 Părerea mea este că, măcar acum în contextul schimbărilor generate de alegerile prezidențiale și de reforma promovată prin dosarele DNA, ar fi momentul unor discuții ” la obiect”, pro sau contra, dar debarasate de orice interes sau parti pris politic. Tocmai de aceea ar trebui să plecăm de la o întrebare simplă : este noul cod fiscal un factor de reală creștere economică sau este doar un agent electoral al PSD-ului în condițiile crizei prin care acesta trece și al iminentei concurențe pe care o va face viitorul program de guvernare al PNL ?

 De la început trebuie să precizez că am un motiv de natură subiectivă să apreciez noul cod, deoarece îmi satisface o cerință pe care o formulez public de aproape 15 ani. Am fost primul care din 2002 ( atestat prin  ceea ce am scris și publicat) m-am ridicat împotriva tipului de politică fiscală promovată de către ministerul de resort pe care am considerat-o vetuscă, de sorginte sovietică, conform căreia bugetul era considerat un simplu cont contabil guvernamental , bazat pe o elementară contabilitate aritmetică. Am susținut transformarea fiscalității și a politicii bugetare în instrumente de politică economică, cu o viziune strategică pe termen mediu, predictibilitate și multianualitate.

  Proiectul noului cod răspunde așteptărilor mele. Este prima încercare de după 1990 de schimbare radicală a concepției și mentalității de înțelegere și aplicare a funcțiilor fiscalității , renunțând la obsesia punitiv-cantitativă a colectării veniturilor  în favoarea calității acesteia în sensul rolului pe care îl are asupra motivării contribuabilului și a dezvoltării pe ansamblu a economiei reale.

 Trecând peste aceste merite incontestabile ale noii gândiri fiscale promovate de către Ministerul Finanțelor Publice ( nu acord întregului guvern și nici primul ministru merite din acest punct de vedere deoarece schimbarea de optică nu am remarcat-o pe parcursul celor trei ani de guvernare Ponta ci doar după venirea lui Darius Vâlcov în fruntea ministerului) mă simt obligat să declar că am suspiciuni privind aplicarea sa în lipsa unor condiții ambientale și colaterale pe care nu le văd în prezent a fi realizabile în timp util.

 Care sunt, după părerea mea ,aceste condiții necesare ? Iată doar câteva dintre ele:

  1. Existența unei certitudini ( în sensul cel mai autorizat al termenului) asupra caracterului ireversibil al trendului de creștere economică a României  pe perioada de referință a codului. Personal, nu cred că această certitudine există în momentul de față.  Consider că , ritmul pozitiv al creșterii economice pe ultimii ani nu are la bază o reală restructurare a ecomomiei ci doar factori conjuncturali, greu de crezut că pot deveni permanenți ( nu insist asupra lor, fiind deja analizați cu alte ocazii).Încă nu există o certitudine asupra îmbunătățirii ambientului economic comunitar european, mai ales în contextul problemelor grecești și ale sancțiunilor impotriva Rusiei)
  2. Existența unei certitudi asupra posibilității de renegociere cu UE a Tratatului de guvernanța fiscală (MTO). În caz contrar, nivelul redus al deficitului va crea probleme importante aplicabilității noului cod.
  3. Acceptarea unui risc politic major de către majoritatea guvernantă. Noul cod introduce așa numita politică a ” fiscalității ca investiție” ceea ce înseamnă că se admite reducerea fiscalității chiar cu riscul creării pe o anumită perioadă a unei găuri de venituri la buget având cetitudinea că această gaură va fi eliminată ( posibil chiar cu un excedent) în viitorul strict prognozat prin sporul de venituri adus de efectele reducerii anterioare a fiscalității ( ex : reducerea evaziunii, crearea de locuri de muncă suplimentare și creșterea masei de impozitare). Având în vedere menținerea în societatea românească a unor practici economice ilicite, apariția unor dezechilibre cu surse externe, incompetență,deficiențe informatice etc, politica fiscalității ca investiție poate fi un eșec cu efecte dramatice asupra bugetului, cu nemulțumiri ale populației, deci un risc politic important pe care cu greu și l-ar lua un guvern, mai ales în preajma unor evenimente electorale.
  4. Existența unui climat geopolitic favorabil. Aplicareua unui astfel de cod are nevoie neapărată de un climat geopolitc dacă nu favorabil ( din punct de vedere al deschiderii piețelor și al siguranței energetice), măcar  calm. Din păcate nu este cazul. Conflictul de la est nu pare rezolvat ceea ce va obliga România să-și respecte cu strictețe obligațiile față de aliați și să-și revizuiască (cel puțin prin suplimentarea investițiilor în propriile resurse) politica energetică.

10.Necesitatea menținerii acordului cu FMI. Introducerea unui cod atât de diferit de ceea ce a existat cere un ”garant” necesar menținerii credibilității pe piețele externe. Evident, piața de capital nu va avea automat și imediat încredere în capacitatea guvernamentală de a utiliza competent și responsabil politica de risc financiar a noului cod, oricît de promițătoare ar fi. Acordul cu FMI ar avea acest rol de garant. Mi se pare, din acest punct de vedere, hazardată declarația conform căreia România nu ar mai fi interesată în menținerea acordului.

  Nu sunt preocupat de ideia sorgintei ideologice a noului cod, dacă este socialistă sau liberală. Nu am convingerea că la noi, în prezent, există o delimitare ideologică clară între stânga și dreapta. Codul pare a fi de orientare liberală dar, în esență este apolitic. Situația economică actuală a României ca și proiecția ei în schema economiei mondiale ne obligă la pragmatism,adică la acceptarea unor soluții care se dovedesc a fi unice pentru rezolvarea problemelor. În cazul de față, este clar că atât stânga cât și dreapta sunt abligate să aleagă soluția unică a renunțării la austeritate pe calea liberalizării, flexibilizării fiscalității și stimulării consumului. Nici măcar nu este o soluție originală românească, fiind recunoscută și acceptată nu numai la nivel european dar și mondial.

 Față de cele de mai sus ar exista tentația să se spună că noul cod poate fi un factor de creștere economică dar nu exclud, din punctul meu de vedere, nici aspectul său electoral. Coincidența prezentării sale în condițiile în care PSD-ul și președintele său au urgent nevoie de o cosmetizare a imaginii ca și graba prezentării înaintea datei anunțate pentru apariția programului PNL îmi dă dreptul la o astfel de interpretare.

 

 

 

 

 

  

 

 

     



Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.24