Astăzi, la 38 de ani, este comandant de grupă în misiunea EUFOR ALTHEA și spune cu emoție: „Îmi pare rău că nu m-am întors acasă în urmă cu 10 ani!”
Un nou început, într-o veche dorință
La 33 de ani, George-Cristian Zoltoreanu a făcut un pas curajos: a lăsat în urmă stabilitatea din Spania și a ales să înceapă de la zero în România. Decizia de a se înrola în armată a fost ghidată de un vis pe care îl purta încă din copilărie. A început ca soldat gradat profesionist în cadrul Regimentului 307 Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag, o unitate unică în structura Forțelor Navale Române.
„Muncesc de la 18 ani, dar doar aici am simțit că sunt exact acolo unde trebuie să fiu”, mărturisește sergentul, conform unei postări de Facebook făcută de Armata României. Deși drumul nu a fost ușor, el a reușit să își depășească limitele și să avanseze rapid în carieră, urmând cursurile Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri „Basarab I” de la Pitești.
Recompensa unei alegeri curajoase
În prezent, George-Cristian Zoltoreanu este comandant de grupă în cadrul Batalionului Multinațional al operației EUFOR ALTHEA, desfășurată în Bosnia și Herțegovina. Activitatea sa nu se oprește aici. A participat și la misiunea internațională „Mare Aperto” din 2024, alături de pușcașii marini din Spania și Italia , experiență ce i-a consolidat statutul de militar valoros în cadrul regimentului din Babadag.
„Mă străduiesc în fiecare zi să dau ce am mai bun și să nu dezamăgesc , nici superiorii mei, dar mai ales subordonații”, afirmă sergentul, care s-a evidențiat în mod special și prin cunoașterea foarte bună a limbii spaniole, abilități dobândite în anii petrecuți în afara țării.
Un mesaj pentru tineri: „Armata îți oferă un viitor stabil”
Experiența acumulată în mediul civil și în cel militar i-a oferit lui Zoltoreanu o perspectivă echilibrată asupra valorilor care contează în viață: disciplina, onoarea, echipa. Tocmai de aceea, încearcă mereu să încurajeze tinerii să urmeze o carieră militară.
„Le spun mereu tinerilor să privească cu încredere spre armată. E o carieră în care pot construi un viitor stabil și plin de oportunități, într-un mediu în care disciplina, camaraderia și dezvoltarea personală merg mână în mână”, subliniază sergentul.
Dorul de casă, prețul unei cariere în slujba țării
Dincolo de viața militară, George-Cristian Zoltoreanu este și tată. Dorul de fiul său, aflat în România, este prezent în fiecare zi a misiunii. Mesajul postat de Armata României pe pagina sa de Facebook surprinde perfect acest sentiment:
„Îmi lipsește îmbrățișarea fiului meu și vocea lui spunând ‘Tati!’. Dar știu că tot ce fac acum e pentru el. Să fie mândru de mine.”
Această declarație emoționantă arată dimensiunea profund umană a militarului care, deși îmbracă cu mândrie uniforma, nu își uită niciodată rădăcinile și familia.
Regretul care îl motivează: „Aș fi vrut să mă întorc mai devreme”
Privind în urmă, sergentul Zoltoreanu are un singur regret: acela că nu s-a întors acasă mai devreme. „Îmi pare rău că nu m-am întors acasă în urmă cu 10 ani!” , o frază care sintetizează atât pierderile, cât și maturizarea unei alegeri asumate.
Astăzi, la 38 de ani, George-Cristian Zoltoreanu este un exemplu de determinare, curaj și loialitate , pentru armată, pentru colegi, pentru familie și pentru România.