Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis joi, 13 noiembrie 2025, că judecătorii nu pot primi mai mulți bani pentru munca suplimentară prestată. Ieri, Lia Savonea, șefa ÎCCJ, a propus „Acordul pentru Justiție și stabilitate instituțională”, în care, la ultimul punct al revendicărilor, propunea ca din economiile făcute la buget prin neocuparea unor posturi din sistemul judiciar, să fie compensați suplimentar judecătorii care au un volum de activitate mare.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că „Un judecător care îndeplineşte sarcini aferente unui post vacant în cadrul instanţei în care îşi desfăşoară activitatea, în plus faţă de cele aferente postului în care a fost numit, nu are dreptul la o compensație în mod necesar financiară”.
„Principiul independenței judecătorilor nu se opune unei reglementări naționale care, prin faptul că prevede doar acordarea de timp liber în compensare” pentru munca suplimentară depusă de un judecător, „exclude orice compensație financiară pentru munca efectuată”, a mai precizat CJUE.
CJUE: Nu e obligatoriu ca judecătorii să fie compensați financiar pentru munca suplimentară
Decizia a venit ca urmare a faptului că un judecător de la Tribunalul Galați a reclamat că, în anii 2019 și 2020, a prestat ore suplimentare și cerea să fie plătit în plus din banii necheltuiți alocați posturilor vacante.
Cererea acestuia a fost respinsă în anul 2023 de Tribunalul București ca neîntemeiată, pe motiv că două ordonanțe de guvern interziceau acordarea de compensații financiare pentru munca suplimentară. Tribunalul București a decis că munca suplimentară poate fi compensată doar prin timp liber.
Ulterior, judecătorul a atacat sentința la Curtea de Apel București, instanță care a suspendat procesul și a adresat Curții de Justiție a UE o întrebare preliminară: dacă, conform dreptului UE, principiul independenței Justiției este afectat de o reglementare națională care interzice plata orelor suplimentare prestate de un judecător cu bani și nu cu timp liber.
Astăzi, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că „principiul independenței judecătorilor nu se opune unei reglementări naționale care, prin faptul că prevede doar acordarea de timp liber în compensare pentru timpul de lucru pe care un judecător îl efectuează pentru realizarea unor sarcini aferente unui post vacant în cadrul instanței în care își desfășoară activitatea în plus față de cele care îi revin conform postului pe care îl ocupă, exclude orice compensație financiară pentru munca efectuată în vederea realizării acestor sarcini suplimentare, cu condiția ca acest judecător să poată valorifica efectiv timpul liber în compensare pe care l‑a dobândit”.