EXCLUSIV  Adolf Eichmann, arhitectul Soluției Finale. Capturarea de către Mossad și execuția din Israel

În noaptea dintre 31 mai și 1 iunie 1962, are loc singura pedeapsă cu moartea din istoria Israelului. Adolf Eichmann, ”arhitectul Soluției Finale” și unul dintre responsabilii Holocaustului este spânzurat la Ramla, pe tărâm israelian.

Dar până în 1939, Eichmann nu a fost o figură centrală a nazismului. Ascensiunea lui abonimabilă începe în 1941 când devine complice la crimele în masă, organizând sistematic deportări în zonele ocupate de naziști.

Povestea criminalului de război începe în primăvara lui 1938, imediat după Anschluss (anexarea Austriei de către Germania nazistă), Eichmann pleacă în Viena pentru a rezolva problema evreiască, printr-un regim de teroare. Evreii puteau părăsi Austria, dar condiția era ca averile lor să fie confiscate. În urma sistemului de teroare impus de Eichmann peste 150.000 de evrei părăsesc Austria în doar câteva luni.

”Succesul” înregistrat în Austria îi dă posibilitatea ca la întoarcerea în Germania să-și pună planul în aplicare și acolo, dar numai până la începerea războiului. Ulterior, emigrarea devenea imposibilă. Deportarea violentă a sute de mii de evrei abuzați și brutalizați îl transformă pe Eichmann într-un expert în ”problema evreiască”.

Soluția finală

Conferința de la Wannese din ianuarie 1942 organizată de Eichmann la inițiativa lui Reinhard Heydrich, pune în practică planul de exterminare în masă a evreilor, așa numita ”Soluție Finală”. Deși în umbra mai marilor Reinhard Heydrich și Heinrich Himmler, șeful SS, Eichmann coordonează exterminarea în masă în lagărele naziste din Germania, Austria, Cehia, Frnața, Ungaria.

Imediat după război, după cinci ani în care se refugiază în nordul Germaniei, Eichmann fuge în Argentina unde trăiește sub o identitate falsă.

Acolo este recunoscut de un supraviețuitor al Holocaustului care anunță procuratura din RFG (Germania de Vest). Neavând încredere în justiția germană, încă înțesată de naziști, procuratura informează Mossad-ul (Serviciile Secrete Israeliene).

Inițial sceptic după confirmarea identității, Mosadd-ul dă undă verde extragerii liderului nazist din Argentina. Întrucât între Argentina și Israel nu exista tratat de extrădare, Mossad-ul apelează la o misiune secretă pentru a-l răpi și aduce la Ierusalim pe arhitectul Soluției Finale, lucru care se va întâmpla în 1960 și care va stârni un scandal diplomatic între cele două state.

În momentul arestării Eichmann nu a opus rezistență și și-a recunoscut identitatea.

În 1961 la Ierusalim începe cel de-al doilea proces al lui Eichmann, după ce fusese condamnat inițial în absență de către Tribunalul de la Nurenberg.

Cu toate că existau martori și declarații cutremurătoare din lagărele aflate sub comanda sa, iar procurorii au prezentat dovezi incomensurabile, Eichmann nu și-a recunoscut niciodată vina.

Singura sa vină era obedineța față de oamenii politici: ”Aceste crime nu au apărut din voința mea. Nu a fost dorința mea să omor oameni. Uciderea în masă este numai vina liderilor politici”, spunea Eichmann.

A murit declarânduă-și loialitatea față de Reich, precizând că nu are niciun regret. ”Am respectat legile războiului și am fost loial drapelului meu”, au fost printre ultimele cuvinte ale acestuia.

La 29 mai 1962, recursul lui Eichmann este respins. Acesta soliciă clemență președintelui israelian, însă fără succes. Moare spânzurat în noaptea dintre 31 mai și 1 iunie.

Adolf Eichmann fost singurul caz de executare a unui condamnat la moarte în istoria Israelului, procesul său devenind un simbol pentru evrei după exterminarea de către naziști a peste 6 milioane de conaționali în timpul Holocaustului. 

[citeste si] 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News