Ca să nu mai spun că organizarea unui referendum pentru taxe și impozite ar trebui interzisă de Constituție. Cine ar vota NU la propunerea de a reduce taxele? Câți s-ar opune unei ”legi de murături”, după care nimeni nu mai are dreptul să-și plătească datoriile?
În urmă cu câteva luni, Syriza a câștigat alegerile, promițând renunțarea la austeritate. Cu un program fantezist, mai apropiat de mișcarea Occupy, decât de Stânga europeană.
Creditorii Greciei nu au cedat, guvernul Syriza nu a putut face minuni în economie. Deci, premierul Tsipras are două soluții responsabile. Una este să încheie acordul, în condițiile Occidentului, recunoscând că nu și-a putut respecta promisiunile. Și să suporte costurile electorale. A doua, să refuze măsurile propuse de finanțatori și să gestioneze falimentul inevitabil. Evident, cu riscuri imense.
Tsipras a ales o a treia cale, în care riscă mai puțin, fiindcă poate invoca decizia populară, luată la referendumul din 5 iulie. În schimb, face vinovat întreg poporul grec, nu doar guvernul pe care îl conduce și care poate fi, oricând, schimbat.
Syriza este un model nu pentru Stânga, cât pentru partidele populiste apărute în Europa ca ciupercile după criză. Ca urmare, Tsipras va beneficia de sprijin propagandistic la nivel continental, care poate influența și percepția grecilor asupra liderului lor.
Rămâne de văzut ce vor introduce aceștia în urnă, peste o săptămână. Până atunci, cardurile sunt introduse în bancomate, iar banii în saltea. Drahma are exact valoarea hârtiei pe care va fi tipărită.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News