"Avem şi poveşti de succes în România, sunt o groază de filme pe care probabil nu le vedeam la cinema, dar acum le vedem cu Netflix. Văd că a luat avânt Codin Maticiuc cu un al doilea film gen comedie. Merge reţeta!", a punctat Val Vâlcu.
"Nu m-am uitat până la sfârşit că m-am plictisit (n.r. la Investitorii). Dar a început bine. Dacă ne ascultă, poate ia şi el nişte sfaturi, chiar dacă ne va înjura. E prea lung filmul. Poveştile cinematografice sunt simple. Când vrei să ai 1001 întâmplări, e prea mult şi te oboseşte. Sunt multe scene care în cinematografia contemporană nu mai există. Dacă un personaj zice că pleacă la film, nu mi-l mai arăţi că pleacă din casă. Am înţeles, gata! Sunt scene menite să îmi sugereze ce se întâmplă, dar nu au de ce să existe. Dacă era redus cu jumătate de oră, filmul era excepţional. Scenariul e foarte mişto. Regia e mai bună decât la alte filme româneşti, imaginea la fel, montajul. Filmul e din categoria celor bune, dar din păcate există acest exces la noi de a simţi nevoia să spui mai mult decât era cazul. Spun din experienţă, am făcut două documentare unde am făcut aceeaşi greşeală.
Dar e un pas înainte faţă de multe filme. Am încercat să mă uit la filme la care după 10-15 minute m-am lăsat!", a punctat Alfred Bulai.
Evoluţia televiziunii în România
„De regulă, de Revelion nu fac petreceri mari. Vin câțiva prieteni, pentru că nu e foarte important pentru mine Revelionul. Nu a fost niciodată atât de important. Când eram mic mă uitam la televizor pentru că era mult umor, chiar și în perioada comunistă. Era toată noaptea, aveai program la televizor.
Nu aveai angoase că poate pierzi pe alt canal fiindcă era doar pe programul unu. Erau apoi reluări trei zile «dacă doriți să revedeți». La un moment dat am avut o problemă, când eram mic, în anii ’70, au fost două Revelioane, la TVR1 și la TVR2”, a transmis sociologul Alfred Bulai, în emisiunea „Nod în papură”.
„Puțină lume știe că Televiziunea Română a fost destul de contemporană cu cea europeană în anii ’70. America a avut televiziune privată de la bun început, dar Europa a permis doar din anii ’70. Aveau și ei două-trei posturi, dar ei au explodat după anii ’70, iar noi am luat-o în direcția opusă”, a adăugat el.
„În ’81, abia venit la putere Mitterand, în Franța s-a aprobat primul radio privat”, a răspuns Val Vâlcu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
