EXCLUSIV  Cannes 2025:  Vremuri de restriște pentru covorul roșu    

Ne așteptam ca vremurile pe care le trăim, cu atâtea inceritudini, amenințări, răspântii, să arunce câteva semne de neliniște în atmosfera unui festival pe care, orice s-ar întâmpla, lumea îl vrea veșnic tânăr și ferice.

Eram siguri că, dincolo de filme, va fi imposibil să evităm discuțiile despre inteligența artificială, despre politica tarifelor vamale anunțată de președintele Trump care nici măcar nu catadicsește să pronunțe nevinovata sintagmă film străin, înlocuită fiind cu filme realizate undeva, pe un foreign land, cele pe care ar urma să cadă nenorocul. Cum nu se poate mai nimerită măsura urcării tarifelor cu 100%, nu-i așa, într-un timp în care, așa cum amintea de curând un istoric, pentru cea mai tânără generație de americani, cinematograful înseamnă doar cel produs la ei acasă. Mai mult ca sigur, despre toate astea, despre războaie și despre pace, despre toate încrâncenările imposibil de evitat într-o lume a celor cu picioarele pe pământ, vom mai auzi.

Un mare festival, oricât se serios ar fi el, nu a putut ocoli, însă, niciodată, ispita iluziilor amețitoare, desprinse de contingent, toate construite în timp ca parte a unei mitologii. Ceea ce se întâmplă pe covorul roșu, formulare preluată de toată lumea până la exasperare, cine pășește pe legendara țesătură sintetică, și cum anume, ce poartă, ce arată și cât, au asigurat de decenii porția de îmbătătoare curiozitate a ființei numite spectator, festivalier, jurnalist de entertainment sau gură-cască, spuneți-i cum doriți.

Ei bine, anul acesta respectiva porție s-a redus. Așa cum scriam, la începtul acestor rânduri, festivalul a anunțat interzicerea defilării în toalete care depășesc limita admisă a nudității. Nu pentru că o maladie a pudibonderiei s-ar fi abătut peste Cannes.

Cine a urmărit Croazeta ani la rând, cunoaște evoluția dezgolirii vestimentare. Nu știu însă cum ar arăta tratatele noilor bune practici atunci când va fi vorba de marile staruri, unele recunoscute pentru talentul mai sus amintit. O altă interzicere: rochiile cât clopotul de la Notre Dame, care nu încap în nicio mașină, pe niciun scaun, cu tonele lor de voaluri și dantele. Împiedică circulația, ocupă trei scaune, alungă vecinii și dau peste cap planul oricărei săli, fie ea și cea mai bună sală de vizionare din lume, Lumière, cu dotările ei construite de un specialist in vertebrologie.

Ce au avut de spus marile Case de modă, nu știm. Vom vedea în zilele următoare. O fi intrat zâzania între organizatori și beneficiari? Din nou – un bob zăbavă. Deocamdată, bănuiesc că mulți ca mine se uită pe fereastră și admiră superbul dublu afiș (o noutate) al acestei ediții, cele două cadre din Un bărbat și o femeie, cu Anouk Aimée și Jean-Louis Trintignant, fericiți, pe plaja pustie de la Deauville. Bănuiesc, de asemenea, că mulți ca mine se gândesc la Lelouch și a sa Palme d’or, din 1966, un îndepărtat timp al armoniei ce avea să fie detonate de furtunosul ’68.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News