Evident, tragedia din Apuseni este, intr-o proportie covarsitoare, o tragedie umana. Dar nu numai. Voi fi taxat de catre unii drept cinic. Dar imi asum totusi acest risc. Si voi face cateva afirmatii. Cum ar fi cea ca, atunci cand catastrofele umane au ca rezultat si devoalarea cauzelor unor catastrofe institutionale, exista si ceva bun in tot raul produs.
Cu alte cuvinte, daca tragedia din Apuseni, analizata la rece, riguros, fara patima, dar si fara mila, ne conduce la concluzia ca exista rotite blocate in sistem si daca invatam din respectiva drama ce avem de facut, pe termen lung ne putem totusi alege cu un castig. Ei bine, din aceasta perspectiva sa vedem cum sta Guvernul Ponta.
Executivul a parcurs o bucata din acest drum al cercetarii catastrofei institutionale care si-a adus o contributie majora in catastrofa umana din Apuseni. In sensul ca au inceput sa fie date raspunsuri la intrebarea daca aeronava prabusita era pregatita sa functioneze conform unor parametri de siguranta. Si nu era. In mod normal, aparatul nu ar fi avut dreptul sa decoleze. De ce totusi, in aceste conditii, a decolat? Este o intrebare careia nu i s-a dat inca un raspuns. Si, in consecinta, nu exista nici raspunsul la intrebarea subsecventa. Cine raspunde atunci cand o aeronava, fara a indeplini conditiile tehnice minime pentru siguranta ei, capata totusi permisiunea de a decola? Aici, in mod normal, niste capete ar trebui sa cada si, daca este necesar, o serie de proceduri ar trebui indreptate.
Odata accidentul produs, catastrofa institutionala s-a accentuat. Prin faptul ca, mult timp, autoritatile au bajbait. A fost exact timpul care, in doua situatii, a facut diferenta intre viata si moarte. Ca sa nu mai vorbim de drama care s-ar fi putut produce in conditiile in care autoritatile statului s-au aflat permanent in ceata, iar supravietuitorii nu ar fi fost descoperiti si protejati de cativa oameni lipsiti de dotarile sofisticate si costisitoare de care dispun ineficientele institutii ale statului. Cum de este posibil sa nu poti localiza un avion cazut? Pe teritoriul unui stat, nu in Triunghiul Bermudelor.
Observ ca, pana una-alta, generalul Marcel Opris, seful Serviciului de Telecomunicatii Speciale, a scapat cu fata curata. Este fix conducatorul insitutiei care ar fi avut obligatia sa detecteze cu precizie, in vederea unei interventii rapide, locul impactului aeronavei cu solul. Daca scapa din nou cu fata curata, la fel cum a scapat si atunci cand l-a dotat pe presedintele suspendat in garaj cu un aparat telefonic special, cum se spune cu fir scurt, atunci vom fi siliti sa conchidem ca domnul Marcel Opris are un protector important care calca totul in picioare pentru a-l mentine pe linia de plutire. Si, intrucat el este subordonat Consiliului Suprem de Aprare a Tarii, respectivul protector nu poate fi altul decat Traian Basescu.
Daca nu ne amagim, daca suntem cinstiti cu noi insine, trebuie sa recunoastem ca traim intr-un stat politienesc. Niciodata in istorie nu a mai existat o dotare la un asemenea nivel a institutiilor de forta. Cu aparatura ultrasofisticata si ultracostisitoare.
Citește mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu