EXCLUSIV  Decembrie 1989. Revoluție sau lovitură de stat?

Tudor Curtifan / 24 dec 2018 / 19:48 Salveaza PDF Comentarii

Astăzi, la 29 de ani de la evenimentele din Decembrie ’89, tot mai multe persoane îmbrățișează vocea teoriei loviturii de stat, cu implicare externă, în detrimentul Revoluției.

„Vom muri și vom fi liberi”


Se naște astfel întrebarea: ce a fost în Decembrie ’89? Revoluție sau lovitură de stat?

Sigur, orice revoluție reușită, născută în urma unei mișcări spontane a populației, are în componența ei și o lovitură de stat, adică o răsturnare bruscă a puterii, impusă de o minoritate, și, de regulă, cu implicare militară.

Despre spontaneitatea evenimentelor din Decembrie ’89 s-au scris mii de pagini, sute de lucrări și cercetări. Dar faptul că provocări externe (nu este nicio surpriză că Ceaușescu era izolat, atât Vestul cât și Estul lucra pentru înlăturarea dictatorului) au ”aprins fitilul” cum spun unii, nu știrbește în niciun fel meritul și curajul de care revoluționarii au dat dovadă. Românii nu ar fi ieșit în stradă dacă nu erau dominați de un regim ce a instaurat frigul, frica foamea și teroarea.  

Însă unde s-a terminat Revoluția și a început lovitura de stat? Și, la fel de important, a fost o revoltă împotriva regimului condus de Nicolae Ceaușescu ori s-a ieșit în stradă împotriva comunismului, nu doar a dictatorului?


Ceaușescu, ultima șansă de a ieși la pensie

 

Sigur, nu poate nega nimeni că pe plan extern Ceaușescu izolase România. Că, împreună cu a sa consoartă Elena, ”savant de renume mondial”, erau rupți de realitate. Că exista un complot intern, al celor care doreau răsturnarea dictatorului, mai puțin a comunismului, din nou este greu de negat. ”Scrisoarea celor 6” din martie 1989 stă mărturie. O certitudine e și faptul că liderul URSS-ului, Mihai Gorbaciov, dorea înlăturarea lui Ceaușescu, un adversar îndârjit al perestroikăi, politica de reformare ce a doborât piesele de domino tot mai fragile ale comunismului.

Adevărul e că Ceaușescu avusese șansa să iasă la pensie înainte de Revoluție, în noiembrie 1989, la al XIV-lea Congres al PCR. Ultimul. Nu a făcut-o. Aplauzele obediente ale celor prezenți, urmate de lozinci pe care le asculta fălos, cum ar fi ”Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres”, îi alimentau crezul că este invincibil și infailibil. Adevărul e că Ceaușescu a murit cu convingerea că poporul îl iubea. Iar slugărnicia a celor de care s-a înconjurat, a membrilor CPEx, a făcut ca România să cunoască o Revoluție sângeroasă și nu o îndepărtare politică a dictatorului, precum s-a întâmplat în alte țări din spatele Cortinei de Fier.

revolutia_36889100

Revenind la teoria loviturii de stat, este important de menționat un aspect. ”Turiștii” sovietici pe care apostolii loviturii de stat îi folosesc în argumentarea tezei lor, nu spun că nu au existat, dar nu în măsura în care să poată face mai mult decât să încerce să mobilizeze populația ori să mențină revolta activă. Cu excepția a trei cetățeni sovietici care au fost împușcați în timpul Revoluției la Craiova, fiind acuzați de spionaj, nu prea s-a mai aflat nimic despre ei. Iar unii adepți ai loviturii de stat înaintează cifre uriașe în ceea ce privește prezența ”turiștilor” sovietici care se aflau în România în decembrie 1989. Nu mai puțin de 20.000!

Nu e greu să faci un exercițiu. Șansele ca atâtea persoane străine să fie implicate toate într-o asemenea diversiune (fac referire strict la evenimentele de până la 22 decembrie, ora 12:09 când Ceaușescu a fugit de pe sediul CC) fără să se afle nimic, fără să existe rapoarte ale Securității, mărturii din partea celor prezenți în stradă, sunt egale cu 0. Nu mai vorbesc de aparatura logistică sau intrarea și părăsirea țării. Am fi naivi să ne imaginăm că regimul condus de Ceaușescu, unul represiv, putea să fie păcălit atât de ușor. Sigur, Ceaușescu în discursul său din 21 decembrie din balconul CC acuza implicarea ”agenturilor străine”, dar el juca aceeași carte pe mâna căreia a câștigat în 1968 la invadarea Cehoslovaciei. Atunci a fost momentul său de glorie sau apoteoza dictatorului. A crezut că îi va merge din nou. Nu s-a întâmplat.

revolutia-romana-1989-comunism-romania-rurala-750x422.jpg


S-a murit pentru libertate înainte de 22 decembrie

 

Tot în același discurs, în momentul în care în piață își face apariția sursa sunetului cu efect de panică care perturbă manifestația, Ceaușescu spune ”e o provocare”. De data aceasta nu greșise. Complotiștii din țară începuseră lovitura de stat.

Dar până atunci, și mai ales, până în 22 decembrie 1989, ora 12:09 când Ceaușescu a fugit de pe acoperișul CC, muriseră sute de persoane la Timișoara, București și în țară. 

Sute de persoane au fost împușcate fără milă, majoritatea tineri, doar pentru că au ieșit în stradă și au avut curajul să strige LIBERTATE! În București s-a ridicat Baricada de la Inter, tancurile au tras, forțele de represiune (Armată, Miliție, Securitate, trupe USLA), toate au participat la represiunea. Comandantul unic în București? ”Eroul” Vasile Milea.

Ar fi cu adevărat absurd să ne imaginăm că această mișcare de masă care s-a ridicat împotriva regimului criminal și represiv condus de Nicolae Ceaușescu putea fi manipulată politic din birourile ”agenturilor străine”. ”Golanii” au încasat gloanțe comuniste în numele unui ideal, în numele libertății.

Sigur, revoluționarii autentici sunt foarte puțini. Numărul lor e mult mai mic în comparație cu cifrele pe care le avem azi. Dar ei există, iar ei au ieșit împotriva comunismului nu doar împotriva lui Ceaușescu. Mărturie în acest sens sunt imaginile din Timișoara, București și din celelalte orașe martir care au ieșit în stradă. Înregistrările pe care se aud clar scandări precum ”Jos comunismul” sau ”Libertate”, plus imaginile cu steagurile decupate, dar și Proclamația Frontului Democratic Român de la Timișoara, nu pot fi contestate. Revolta avea un puternic caracter anti-comunist.


Faptul că nu a existat vid de putere nu infirmă Revoluția

 

Comunicatul Parchetului General din decembrie 2017, comunicat care vorbește de o acțiune plănuită prin care a fost preluată puterea în 1989, evitând să folosească termenul de lovitură de stat, i-a surexcitat pe adepții teoriei. Faptul că nu a existat vid de putere nu se află în incompatibilitate cu acțiunea adevăraților eroi care în decembrie 1989 și-au învins teama.

Parchetul confirmă o diversiune militară (de care nu mă îndoiesc), dar precizează că aceasta a avut loc după 22 decembrie. Iar în 22 decembrie 1989, Ceaușescu era deja înlăturat de la conducerea României. Revoluția (desigur, cu ajutor, așa cum am arătat în rândurile de mai sus) învinsese!

Înlăturarea lui Ceaușescu prin lovitură de stat era deja pregătită și previzibilă mai ales datorită contextului internațional.

Dar, repet, nu consider că există vreun dubiu asupra caracterului revoluționar al revoltelor care au avut loc în România până pe 22 decembrie.

Într-un interviu pe acest subiect, întrebându-l dacă a fost Revoluție sau lovitură de stat,  istoricul Marius Oprea mi-a dat un răspuns memorabil.

„A fost o Revoluție căreia ei i-au dat o lovitură de stat”.


”Dar sunt doar sfinți în calendare noi, eroii noștri ce-au murit curat” - Cristi Pațurcă

Eroi_Revolutie_89.jpg


Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26