În primul rând, defecțiunea apărută în Vestul continentului arată cât de mare e riscul de disoluție a Uniunii. Este, deci, de așteptat ca nucleul dur al blocului comunitar să sprijine puternic Madridul. Dar și să acorde mai multă atenție politicilor revizioniste/separatiste desfășurate de Ungaria în centrul și estul Europei. Astfel, dacă ne jucăm corect cărțile, o ”înfrângere” a secesioniștilor din Barcelona îi va descuraja și pe extremiștii din Odorheiu-Secuiesc.
Război economic între Madrid și Barcelona
Celălalt palier pe care s-ar putea acționa în criza catalană este reprezentat de Diaspora. Până acum, încercările de repatriere a emigranților români au eșuat. Este drept că nici nu au fost consistente, la nivel de proiect sau de finanțare, și nici nu a existat un interes al autorităților din țară. Pe de altă parte, nu se poate vorbi nici de o presiune venită dinspre Diaspora. Accentuarea instabilității, economice și politice, în Occident, ar putea da un impuls repatrierilor, cu condiția ca și România să își facă temele.
Dacă până la Brexit mai este vreme, în cazul Puigdemont situația se deteriorează rapid. Madridul poartă un război economic cu Barcelona, iar victimele sunt din industrii în care lucrează mii de români. Activitățile din turism s-au redus deja cu 15% de la începutul crizei, iar sectorul construcțiilor se va bloca, din mai multe motive (lipsa predictibilității, barierele vamale, relocarea a mii de companii, insolvența, după ce spaniolii vor solicita rambursarea creditului datorat guvernului central etc).
Proiect de țară: recâștigarea românilor din Diaspora
Un program de repatriere a românilor din Barcelona poate reprezenta începutul proiectului național care ne-a lipsit, după 2007. La fel de importantă ca unirea teritoriilor, în 1918, este reunirea românilor risipiți în Europa, în 2018. Recâștigarea cetățenilor siliți să plece din țară de crize economice și politice în serie necesită, în primul rând, unire pe frontul de acasă.
Folosirea capitalului politic și a resurselor de care poate dispune Guvernul, atragerea unui sprijin financiar de urgență de la Bruxelles, folosirea capitalului simbolic al Președinției și Bisericii, acordul politic pentru dezancrasarea administrației, prin măsuri-șoc aplicabile imediat, sunt însă de neimaginat în plin război româno-român.
Principala problemă: războiul politic de acasă
Dacă se poate încheia un armistițiu intern, soluțiile tehnice nu ar fi o problemă.
Liviu Dragnea știe, ca fost ministru al dezvoltării și artizan al reformei administrative (din păcate, oprită în faza de proiect), că există expertiză pentru închegarea rapidă a unui plan de repatriere a românilor din Barcelona. Institutul de statistică are o cooperare excelentă cu instituția similară din Spania, care deține date exacte privind identitatea românilor aflați în zona de criză. Resursele materiale necesare (de la scutiri de taxe la subvențiile pentru firmele angajatoare) pot fi obținute cu sprijinul Bruxelles-ului. De unde ar putea fi finanțate și proiectele de infrastructură la care ar veni constructorii români repatriați din Spania.
Președintele Klaus Iohannis, cum spuneam, are capitalul de încredere care i-ar permite angajarea unui astfel de plan de țară. Cine va face primul pas spre o colaborare care, astăzi, pare imposibilă?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
