Sandro Mazzola, una dintre marile legende ale fotbalului italian și simbol al echipei Inter Milano, a murit la vârsta de 83 de ani. Decesul fostului mare mijlocaș a fost anunțat sâmbătă de clubul nerazzurro, care i-a dedicat un amplu mesaj de adio.
„A fost unul dintre cei mai mari fotbaliști din istorie. Nu doar din istoria nerazzurra”, a transmis Inter, echipa antrenată în prezent de Cristi Chivu, în comunicatul prin care a anunțat moartea fostului său căpitan, citat de agenția italiană Ansa.
Mazzola a fost legat aproape întreaga sa viață de Inter Milano. A intrat în club încă de copil, la doar opt ani, iar în 1961, la 18 ani, a avut primul moment important în echipa de seniori.
Unul dintre episoadele care au rămas în istoria fotbalului italian s-a petrecut pe 10 iunie 1961, în meciul Juventus - Inter. În semn de protest față de o decizie a Federației Italiene, Inter a trimis pe teren echipa de tineret, iar Mazzola a fost printre jucători. Juventus s-a impus cu 9-1, însă singurul gol al lui Inter a fost înscris de tânărul Mazzola, din penalty. Avea doar 18 ani.
Debutul său oficial pentru prima echipă a venit în toamna aceluiași an, iar antrenorul Helenio Herrera avea să joace un rol important în dezvoltarea sa.
Sub conducerea lui Herrera, Mazzola a devenit una dintre figurile centrale ale echipei care avea să intre în istoria fotbalului european drept „Grande Inter”.
Mazzola și echipa care a cucerit Europa
Alături de jucători precum Giacinto Facchetti, Armando Picchi, Luis Suárez, Jair, Mario Corso și Sandro Mazzola, Inter a format una dintre cele mai puternice echipe ale anilor '60.
Mazzola a contribuit decisiv la prima mare perioadă internațională din istoria clubului. În 1964, Inter a câștigat pentru prima dată Cupa Campionilor Europeni, după victoria cu 3-1 în finala cu Real Madrid. Un an mai târziu, formația lui Herrera și-a apărat trofeul, după finala câștigată cu Benfica.
În total, Mazzola a cucerit cu Inter patru titluri de campion al Italiei, două Cupe ale Campionilor Europeni și două Cupe Intercontinentale. În 1965 a devenit golgheterul campionatului italian, cu 17 goluri, iar în 1964 a fost cel mai bun marcator al Cupei Campionilor, cu șapte reușite. În 1971 a ocupat locul al doilea în clasamentul Balonului de Aur, după Johan Cruyff.
Potrivit arhivei oficiale a lui Inter, Mazzola a disputat 565 de meciuri pentru club și a înscris 161 de goluri. În campionat a avut 418 apariții și 116 goluri.
Sandro Mazzola a avut un rol important și în echipa națională a Italiei. A strâns 70 de selecții și a înscris 22 de goluri pentru Squadra Azzurra.
În 1968 a devenit campion european cu Italia, iar doi ani mai târziu a făcut parte din echipa care a ajuns până în finala Cupei Mondiale din Mexic. Italia a pierdut finala cu Brazilia, scor 1-4, dar parcursul de la turneul final a rămas unul dintre cele mai importante momente din istoria fotbalului italian.
Cariera lui Sandro Mazzola a fost legată și de o poveste de familie care a marcat profund fotbalul italian.
Tatăl său, Valentino Mazzola, a fost căpitanul legendarei echipe Grande Torino și unul dintre cei mai importanți fotbaliști italieni ai generației sale. Valentino a murit în tragedia aviatică de la Superga, în 1949, când Sandro avea puțin peste șase ani.
Presiunea numelui Mazzola l-a însoțit de-a lungul carierei, însă Sandro și-a construit propriul loc în istoria fotbalului. A devenit, la rândul său, o emblemă a unei mari echipe italiene și unul dintre cei mai cunoscuți fotbaliști ai generației sale.
A continuat să lucreze pentru Inter și după retragere
Mazzola a rămas aproape de Inter și după ce și-a încheiat cariera de jucător, în 1977. A ocupat ulterior mai multe funcții în cadrul clubului, inclusiv în zona administrativă și sportivă.
Una dintre poveștile asociate perioadei sale de conducere este transferul brazilianului Ronaldo, care a ajuns la Inter în 1997 și avea să devină una dintre marile vedete ale fotbalului mondial.
După 16 ani petrecuți ca jucător al lui Inter, Mazzola a rămas astfel legat de club și după retragere, iar numele său a devenit inseparabil de istoria formației milaneze.
În mesajul de adio, Inter amintește că Mazzola „a fost istoria lui Inter: a intrat ca un băiat și nu a mai plecat niciodată”.
Clubul vorbește despre un fotbalist care a transformat presiunea numelui său într-o carieră proprie și care a devenit una dintre figurile definitorii ale perioadei de glorie a formației nerazzurre.
„Cât de greu este să găsești cele mai bune cuvinte pentru a-ți lua rămas-bun de la cineva care a scris istoria într-un mod de neșters și fără precedent”, a transmis Inter în mesajul dedicat fostului său căpitan.
