Ultimul ministru

Acad. Iulian Mincu, fondatorul Institutului Paulescu, a lăsat în urmă o operă științifică importantă și numeroase realizări ca șef de spital și ministru. Imaginea i-a fost, însă, puternic afectată de lupta politică.

Ținta nr.1: Autorul ”Alimentației raționale”

În 1992, Nicolae Văcăroiu era numit premier de către Ion Iliescu, iar acad. Mincu devenea ministru al Sănătății. România trecea printr-o gravă criză economică. Sistemul sanitar, devastat după un deceniu în care se blocaseră toate investițiile, abia mai găsea resurse pentru încălzirea spitalelor sau plata gazelor de la bucătărie.

Oricine ar fi venit la Sănătate ar fi avut zile grele, dar Iulian Mincu reprezenta ținta perfectă pentru Opoziția din Parlament și pentru mass media. Nutriționistului Iulian Mincu i se putea reproșa nu doar că a fost medicul lui Ceaușescu, ci și că a justificat raționalizarea alimentelor, care a adus cozile în magazine. Cu un an sau doi înainte să dispară marfa din Alimentara, prof. Mincu scrisese un ghid de nutriție, ”Alimentația rațională”.

”A ocupat până și Academia”

Conservatorul Ion Iliescu câștigase cu peste 61% din voturi, în fața reformistului Emil Constantinescu. Prin atacarea lui Iulian Mincu, putea fi asociat regimul Iliescu cu regimul lui Ceaușescu și mai ales cu privațiunile Epocii de Aur. Ca urmare, presa l-a tocat pe ministrul Sănătății. Zi de zi, indiferent ce făcea, era criticat în ziare. Nu trecea săptămâna fără ca parlamentarii Opoziției să-i ceară demisia.

Obișnuinți să-l ”muște” pe Iulian Mincu, criticii din presă și politică au luat foc când a fost reales președintele  Academiei de Științe Medicale. Ministrul Sănătății ocupă Academia, au titrat, fără să se uite la diferența de literă și, probabil, fără să-l cunoască pe prof. Ștefan Milcu.  Sindicaliștii, dar și activiștii nou înființatelor ong-uri, l-au acuzat pentru toate lipsurile și relele sistemului, fără să uite a menționa că este un apropiat al lui Ceaușescu.

Ghidul de nutriție, valabil și în prezent

În realitate, Iulian Mincu l-a tratat pe Ceaușescu, diabetic de peste 10 ani, doar din aprilie 1989, când medicul ”dictatorului” a fost depășit de situație, iar pacientul a intrat în pre-comă.

Iulian Mincu, atacat în țară, a fost ales membru al Academiei de Științe din New York, a fost invitat să țină cursuri la mai multe universități americane, are zeci de lucrări publicate în străinătate.

Cartea ”Alimentația rațională” ar putea fi oricând republicată, consideră specialiștii în nutriție.  Recomandările sunt valabile și astăzi. Lucrarea oferă argumente științifice pentru o alimentație sănătoasă. Și sfaturi cum ar fi: evitați excesul de zahăr, sare și grăsimi, consumați fructe și legume, beți doi litri de lichide pe zi. Nimeni nu-i acuză pe cei care fac astfel de recomandări la tv, astăzi, dacă hipermarketul scumpește carnea...

Ce s-a întâmplat în Sănătate, între 1992-1996

Societatea românească s-a transformat prea puțin, în prima jumătate a anilor 90. În schimb, la Ministerul Sănătății, în mandatul lui Iulian Mincu se făceau mari schimbări: a fost introdus rezidențiatul, după modelul european; Legea Asigurărilor, preluată din Germania,  a fost trecută prin Senat, iar un model experimental a fost aplicat în 8 județe, pentru a pregăti noul sistem; a fost introdusă vaccinarea împotriva hepatitei B, în maternități; a fost creat fondul de compensare a medicamentelor; a fost înființat Colegiul Medicilor; primăriile au început să contribuie la finanțarea spitalelor; s-a înființat sistemul de urgență, în Capitală; a început reforma serviciului de hematologie; a pornit programul anti-HIV/SIDA .

Renunțarea la seringile de sticlă poate părea un lucru banal, în 2015. Nici nu aveai ce să mai discuți, după ce s-a aflat riscul de transmitere a unor boli grave. La acea vreme, însă, a fost o adevărată luptă cu contabilii, care le aveau pe inventar, cu creditorii internaționali, care doreau să bage pe gât României  mii de sterilizatoare, cu asistentele, care se obișnuiseră  cu vechile seringi.

Ultimul ministru

Cu câteva luni înainte de încheierea mandatului, a demisionat. L-a obligat partidul, s-a spus, fiindcă se apropiau alegerile și avea o imagine proastă. Oficial, au fost invocate motive personale, cunoscuții vorbind chiar de un infarct. Demisia n-a fost o greșeală, dar intrarea în PRM a dat o nouă lovitură imaginii profesorului. 

Evident, pot fi făcute sute de reproșuri după mandatul lui Iulian Mincu. Au fost făcute mii, în timpul mandatului său. Pot fi de acord cu unele dintre ele. Așa cum criticii profesorului, poate, și-au mai schimbat opinia, odată ce a dispărut miza politică. Totuși, comparați ce a fost cu ce a urmat. Bun sau rău, cum îl apreciază fiecare, pot să spun că vineri a murit ”ultimul ministru al Sănătății” pe care l-a avut  România.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News