În anii '90, relațiile dintre Grecia și Turcia erau foarte încordate. Când și când, navele celor două state se mai întâlneau în Mediterana și se hărțuiau reciproc. Avioanele de luptă doar că nu deschideau focul unele împotriva altora. Când relațiile deveneau mult prea contondente, intervenea Washington. Amândouă statele erau membre NATO. Dușmănia multiseculară dintre ele era rapid aplanată de un telefon dat de la Washington. Și, uite așa, pacea Balcanilor era cât de cât salvată.
În ianuarie 2012, la București se desfăşurau manifestațiile împotriva regimului Băsescu, iscate chiar de dl președinte, într-o dispută televizată cu doctorul Raed Arafat. La un moment dat, lucrurile au degenerat, până când, pe 19 ianuarie, Victoria Nuland, binecunoscută de acum publicului din România, s-a pronunțat de la Washington că violențele trebuie să ia sfârșit. "Avem țări în Europa și în lume, care se confruntă cu reacții populare provocate de anumite măsuri de austeritate, pe care guvernele au trebuit să le ia în fața crizei. Ce le transmitem României și românilor este același lucru pe care l-am cerut și grecilor la momentul respectiv. Susținem dreptul persoanelor din întreaga lume să protesteze și să-și exprime punctul de vedere de o manieră pașnică, dar cerem atât manifestanților, cât și autorităților să se abțină de la orice folosire a violenței". Cu o zi înainte, la București se înregistraseră cinci răniți și 40 de reținuți. După apelul d-nei Victoria Nuland, violențele de la București au luat sfârșit ca prin minune. N-are rost să mă mai întreb astăzi cum s-a făcut că mesajul d-nei Nuland de la Washington a ajuns până la protestatarii din Piață, iar aceștia i-au dat curs imediat.
Astăzi când vorbim, campania electorală din România, susținută până acum mai ales de DNA și deciziile instanțelor, a apucat într-o direcție cu totul nedorită. Acuzații că ar exista ofițeri acoperiți printre candidați, documente secrete vânturate în direct pe la televiziuni, acuzații grosiere de corupție fără suport juridic, plus decizii finale ale Justiției, care pot scoate din cursă candidați la Președinție fix în campanie electorală.
România este, totuși, stat NATO și UE. Cel puțin se înfiripase pe aici și o brumă de democrație. Acum, totul pare o luptă la baionetă între Servicii, având ca vârf de lance cutare sau cutare politican. Nici măcar aparențele nu mai sunt păstrate. E vremea să sune cineva la Victoria Nuland. În România, au loc alegeri prezidențiale, nu un război civil din care scapă cine poate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu