O afacere de 230 de milioane de dolari cu petrol venezuelean a provocat un scandal de proporții în Polonia.
O tranzacție de 345 de milioane de dolari pentru achiziția de petrol venezuelean s-a transformat într-o problemă majoră pentru compania energetică de stat poloneză Orlen. Compania a virat în avans 230 de milioane de dolari către Hannon International, firma care trebuia să cumpere petrol de la compania petrolieră venezueleană PDVSA. O parte semnificativă a banilor a fost însă pierdută în urma unor operațiuni derulate prin intermediari și criptomonede, în timp ce petrolierele trimise de Orlen în Venezuela au așteptat săptămâni fără să primească încărcătura, potrivit Financial Times.
Povestea a început la sfârșitul lunii noiembrie 2023, când Samer Awad, directorul diviziei elvețiene de tranzacționare a Orlen, i-a cerut lui Kam Ho "Alex" Tse să găsească o sursă de petrol venezuelean. Cei doi colaboraseră și în trecut, iar discuția a avut loc în perioada Marelui Premiu de Formula 1 de la Abu Dhabi.
Awad, în vârstă de 52 de ani, avea experiență în tranzacțiile cu petrol din Iran și Venezuela și fusese numit în august 2022 primul director executiv al diviziei de tranzacționare a Orlen. Tse, în vârstă de 25 de ani, avea experiență în comerțul cu combustibili în Hong Kong și în tranzacții cu petrol irakian, însă activitatea sa era concentrată în principal pe petrolul venezuelean.
Contextul internațional a favorizat atunci astfel de operațiuni. În octombrie 2023, Statele Unite suspendaseră temporar o parte dintre sancțiunile petroliere impuse Venezuelei, pentru o perioadă de șase luni, în speranța ca Nicolas Maduro va permite organizarea unor alegeri democratice. Sancțiunile introduse în 2019 făcuseră dificil accesul Venezuelei la cumpărători și la metodele obișnuite de plată, ceea ce a ieftinit petrolul venezuelean, dar a complicat achiziționarea lui.
În aceste condiții, PDVSA ajunsese să solicite tot mai des plata în USDT, criptomoneda Tether ascociată dolarului american. Tranzacțiile puteau fi realizate prin blockchainuri publice, fără utilizarea sistemului bancar tradițional. Pentru traderii dispuși să accepte riscurile ridicate, situația crea o oportunitate comercială.
În cadrul Orlen funcționa OTS, divizia de tranzacționare creată pentru extinderea companiei la nivel internațional și diversificarea surselor de aprovizionare ale Polonei după declanșarea războiului din Ucraina. Pentru astfel de operațiuni, OTS avea acces la 600 de milioane de dolari.
Pe 29 noiembrie 2023, OTS și Hannon au semnat un acord pentru aproximativ 6 milioane de barili de Merley 16, principalul tip de petrol greu exportat de PDVSA. Valoarea contractului era de 345 de milioane de dolari, iar OTS anticipa un profit de până la 30 de milioane de dolari.
Acordul prevedea plata în avans a două treimi din sumă, iar în document nu erau menționate nici criptomonedele, nici intermediarii care urmau să fie implicați. În numai cinci zile, OTS a transferat către Hannon 230 de milioane de dolari.
De aici au început dificultățile. Tse trebuia să procure petrolul de la PDVSA, dar și USDT-ul necesar pentru efectuarea plăților. Prima persoană apelată a fost Vitonicola Mariano, conducătorul Lexcor Energy, care s-a prezentat drept „agent desemnat al PDVSA”.
Hannon a încheiat un acord cu Lexcor, însă compania britanică înregistrată de Mariano avea foarte puțină activitate în istoricul său. Ulterior, Lexcor a susținut că înțelegerea fusese semnată de o entitate venezueleană cu același nume și că documentul semnat de firma britanică nu părea autentic. Hannon a contestat această versiune.
Pentru a obține USDT, Hannon a lucrat cu mai multe companii. O firmă de servicii financiare din Dubai i-a furnizat 80 de milioane de USDT în schimbul unui comision de aproximativ 400.000 de dolari.
Ulterior, Hannon a transferat 135 de milioane de dolari către Horizon Global, însă a primit numai 85 de milioane de USDT. Diferența de 50 de milioane de dolari face în prezent obiectul unui litigiu în Dubai.
Într-o altă operațiune, compania Gold Mar International Trading a primit 30 de milioane de dolari în decembrie 2023. Suma urma să fie convertită în USDT și transmisă către PDVSA prin intermediul Lexcor. Banii nu au ajuns însă la compania petrolieră venezueleană.
Petrolierele au ajuns în Venezuela, dar au rămas fără încărcătură
În timp ce banii erau transferați prin intermediari din Dubai, trei petroliere închiriate de Orlen au ajuns, până la jumătatea lunii decembrie, în apropierea terminalului José, principalul punct de export petrolier al Venezuelei.
Planul era ca cele aproximativ 6 milioane de barili să fie livrate în trei etape, până pe 19 decembrie. Termenele nu au fost însă respectate. Navele au rămas goale timp de săptămâni, iar Orlen a început să suporte costuri suplimentare pentru staționarea lor.
Hannon a justificat întârzierile prin faptul că PDVSA ar fi renegociat prețul și ar fi acordat prioritate unor cumpărători mai mari. Mariano a afirmat într-un mesaj că rolul său era doar să transmită documentele către „delsy”, cu referire la vicepreședinta Venezuelei, Delcy Rodríguez.
În ianuarie 2024, cu doar trei luni înainte ca relaxarea sancțiunilor americane să expire, Tse a mers în Venezuela alături de un coleg. Cei doi aveau asupra lor stick-uri USB care conțineau sume uriașe în USDT. De asemenea, au apelat la o mașină blindată și la bodyguarzi, „de teamă să nu fie răpiți”.
Pe 5 ianuarie, colegul lui Tse s-a întâlnit cu José Castillo, reprezentant al agenției Synergy, care a afirmat că poate furniza petrolul. Acestuia i-a fost predat un stick USB ce conținea cheile digitale pentru 60 de milioane de USDT.
Ulterior, un oficial venezuelean i-a trimis lui Awad o fotografie care părea să reprezinte un program de export al PDVSA pentru lunile martie și aprilie. În document figurau trei superpetroliere ale OTS, fiecare cu aproximativ 1,9 milioane de barili de Merey 16.
Pe 28 ianuarie, colegul lui Tse i-a predat lui Castillo un al doilea stick USB, de această dată cu 50 de milioane de USDT. Programul de încărcare conținea însă mențiunea „TBN” („to be nominated”), ceea ce însemna că datele nu erau stabilite definitiv.
Înainte de perioada în care ar fi trebuit să aibă loc încărcările din martie și aprilie, Hannon a pierdut contactul cu Castillo.
În acel moment, alte 110 milioane de dolari dispăruseră fără ca petrolul să fi fost livrat.
Orlen a încercat să recupereze pierderile
OTS și Hannon au căutat ulterior soluții pentru a obține alte produse petroliere din Venezuela și pentru a diminua pierderea generată de contractul inițial.
Pe 10 ianuarie, OTS a refuzat un milion de barili dintr-un sortiment de petrol mai ușor, după ce a constatat că produsul era puternic contaminat. Două săptămâni mai târziu, pe 26 ianuarie, cele două companii au convenit asupra unei tranzacții pentru un milion de barili de păcură, operațiune care presupunea din nou plata în USDT.
Între timp, Mariano a restituit aproximativ 21 de milioane de USDT din suma primită de Gold Mar, după ce Lexcor a recunoscut că nu putea furniza petrolul promis.
Tse a apelat apoi la un alt broker, Juan Rodríguez, de la Consulting Services. Pe 25 februarie, colegul lui Tse i-a predat lui Rodríguez, într-un restaurant din cartierul Las Mercedes, un stick USB care permitea accesul la 11 milioane de USDT.
Două zile mai târziu, conducerea OTS s-a schimbat. În Polonia, partidul Lege și Justiție (PiS), aflat la guvernare timp de opt ani, pierduse alegerile în fața coaliției conduse de Donald Tusk, iar noua putere a început reorganizarea companiilor de stat.
Daniel Obajtek, care fusese la conducerea Orlen în perioada guvernării PiS, precum și Awad au fost îndepărtați din funcții.
Noul director executiv al Orlen, Ireneusz Fąfara, a spus că a fost surprins de nivelul slab al guvernanței interne și de numărul persoanelor „asociate cu politica” din companie. Tranzacția cu Hannon s-a numărat printre cele mai grave probleme descoperite.
Pe 8 martie, una dintre navele închiriate de Orlen a încărcat aproximativ 500.000 de barili de păcură la terminalul José, adică jumătate din cantitatea prevăzută în acordul cu Hannon.
În aceeași zi, Tse a spus că partenerul său îi mai predase lui Rodríguez un stick USB care conținea 11 milioane de USDT.
Până pe 20 martie, restul încărcăturii nu fusese livrat, iar Tse pierduse din nou legătura cu brokerul. Potrivit versiunii prezentate de Tse, Hannon plătise 132 de milioane de dolari către doi brokeri, însă primise foarte puțin în schimb.
Compania susține că alte 54 de milioane de dolari s-au pierdut din cauza comisioanelor aferente operațiunilor cu criptomonede și a altor încercări de procurare a petrolului. Hannon afirmă că nu a păstrat niciun comision și că partenerii săi din Venezuela i-au recomandat să nu păstreze evidențe ale tranzacțiilor efectuate prin criptomonede.
Pe 28 martie, OTS a decis să rezilieze contractul inițial. Costurile de staționare ale navelor crescuseră, iar perioada în care sancțiunile americane fuseseră relaxate se apropia de final.
Pierderile au ajuns la sute de milioane de dolari
În interiorul Orlen, tranzacția a devenit o problemă atât financiară, cât și juridică. Înaintea unei întâlniri cu reprezentanții KPMG, programată pe 4 aprilie, angajații companiei au fost puși să analizeze mai multe aspecte: plata în avans, posibilitatea recuperării banilor, eventualele pierderi contabile și fraude, riscul privind sancțiunile, dar și obligațiile referitoare la insolvența în Elveția.
O evaluare internă a companiei estima la doar „10%, cu o probabilitate de 50%” șansele de recuperare a banilor de la Hannon.
Navele Orlen au părăsit în cele din urmă Venezuela, însă numai una dintre ele avea o încărcătură care putea fi comercializată: aproximativ jumătate din cantitatea de păcură, evaluată la 28,8 milioane de dolari.
Potrivit unei estimări interne, numai costurile de transport generate de contractele cu Hannon au ajuns la 72 de milioane de dolari. Suma depășea profitul de 25-30 de milioane de dolari pe care Orlen îl anticipase inițial din tranzacția pentru petrolul Merey 16.
Guvernul polonez a calculat că pierderea totală suferită de Orlen a fost de cel puțin 1,6 miliarde de zloți, echivalentul a aproximativ 424 de milioane de dolari. În această sumă au fost incluse costurile de transport, cheltuielile juridice și alte pierderi pe care autoritățile le-au atribuit unei administrări defectuoase.
La mai bine de doi ani de la începutul operațiunii, Orlen încearcă în continuare să recupereze cele 230 de milioane de dolari achitate în avans către Hannon. Disputa a ajuns în arbitraj, în timp ce Hannon susține că nu dispune de fondurile necesare pentru restituirea banilor.
În paralel, procurorii din Varșovia investighează foști directori ai Orlen pentru presupusa „supraveghere necorespunzătoare” a facilității de cash-pooling de 600 de milioane de dolari care finanța operațiunile OTS.
Daniel Obajtek respinge acuzațiile privind responsabilitatea sa personală. El susține că boardul Orlen a luat deciziile în mod colectiv și că aprobarea acordată viza accesul la fondul comun, nu contractele individuale. Obajtek nu a fost pus sub acuzare.
Acuzațiile formulate împotriva lui Awad și a foștilor săi colegi de la OTS, pe care aceștia le neagă, nu au fost încă verificate în instanță. Awad a fost reținut în Emiratele Arabe Unite în ianuarie 2025, în urma unei notificări Interpol, însă instanțele emirateze au respins solicitarea Poloniei privind extrădarea sa. El a fost ulterior eliberat.
Rămâne disputată și problema responsabilității pentru eșecul tranzacției. O persoană familiarizată cu poziția lui Awad și a Hannon susține că încărcarea parțială a păcurii ar demonstra că firma putea obține produse de la PDVSA și că petrolul Merey 16 ar fi putut fi încărcat dacă ar fi existat suficient timp.
Orlen are însă o altă versiune. Compania afirmă că Hannon a avut la dispoziție patru luni pentru a-și îndeplini obligațiile, dar a ratat toate termenele de livrare și nu mai avea nicio șansă realistă să finalizeze tranzacția înainte de expirarea perioadei în care sancțiunile petroliere erau relaxate.
Nikolai Patrușev amenință Polonia că „Varșovia va dispărea în 2 - 3 zile“ dacă Rusia e atacată
