Legea uciderii ciobăneștilor, înainte de legea salvării oamenilor
Niciun sacrificiu nu e prea mare pentru copii. Fac orice pentru copilul meu, se laudă părinții pe Facebook.
Orice nu strică plăcerile personale, cum ar fi, de exemplu fumatul. Să nu ne ascundem după deget: viciul este transmis copiilor de adulții fumători. Cei mai mulți copii încep să fumeze nu pentru că le place, ci pentru a dovedi că sunt maturi. Fumatul este asociat cu momentele plăcute: pauza de țigară, de exemplu, sau mersul în club. Nicotina nu dă dependență de la prima doză, ca heroina, ci după un pic de efort. Dar, dependența este similară celei pe care o dau stupefiantele.
În 2005, România se angaja, printr-o convenție internațională, să interzică fumatul în spații publice. E un sacrificiu pe care trebuie să îl accepte fumătorii, pentru a-și proteja copii de cancer.
Au trecut 10 ani până legea a ieșit din Parlament. O mulțime de obstacole au fost inventate pentru a întârzia aplicarea legii. Chiar de către comisiile de sănătate, compuse, întâmplător din mari fumători!
O fi fost și lobby-ul vânzătorilor de țigări, sau al proprietarilor de cârciumi, dar a intervenit și comoditatea parlamentarului fumător care va avea de făcut doi kilometri prin Casa Poporului, pentru a trage din țigară.
În schimb, parlamentarii vânători și-a tras în doi ani o lege pentru confort personal, hotârând uciderea câinilor ciobănești. Cică distrug fauna. Ok, dar o lege care să împiedice defrișarea pădurii, cu faună cu tot, de ce nu s-a putut da?
Amenințarea cu falimentul nu ține
Amenințarea cu restaurantele care vor da faliment pentru că nu se mai fumează nu ține: în occident n-au dat colțul, în ultimul deceniu, dimpotrivă. Dacă nu dau bani pe țigări, oamenii au mai mult de cheltuit pe distracții. Ba au și mai multă poftă de mâncare, dacă se lasă. Iar turiști nu vin fiindcă sunt împuțite, scumpe și proaste localurile, nu fiindcă n-au voie să fumeze înăuntru.
În 2010 protestele în fața Parlamentului erau bune. Astăzi?
Nu văd riscuri pentru democrație, dacă s-a schimbat o lege abuzivă, în urma protestului oierilor. În Franța au loc marșuri ale fermierilor odată pe lună . În 2010, au ieșit la fel de mulți oameni în fața Parlamentului, împotriva tăierii salariilor. Guvernul n-a reacționat, dimpotrivă. Decontul a venit în 2012...dar și când a venit.
Parlamentarii noștri vor ceda fiindcă se știu cu musca pe căciulă, nu fiindcă au ieșit oierii în stradă. Cum și-au dat seama că au votat greșit Legea publicității fiindcă se tem de televiziune, așa ar trebui să ceară președintelui să retrimită în Parlament și Legea vânătorii. Dacă nu ies în stradă, ciobanii nu au acces la media, așa cum au publicitarii. În schimb, sunt mai uniți ca mass media.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ion Iliescu, lecție pentru ”noua clasă politică”, greu de înțeles de către luzării momentului de Val Vâlcu
