EXCLUSIV  De Ce a căzut PSD. 10 cauze

Val Vâlcu / 29 mai 2019 / 22:58 Salveaza PDF Comentarii
PSD
PSD

Primul lucru pe care îl fac consultanții (străini sau nu) când pregătesc alegerile este să ceară baza de date. Sondajele, mergând până la preferințele unor micro-grupuri cum ar fi femeile de 25 de ani posesoare de caniși, sunt instrumente fără de care nu se poate concepe o campanie electorală. Ar fi ca un avion care zboară fără radar și altimetru, printre munți.

Nu se poate stabili cu precizie cine e marele câștigător al alegerilor europarlamentare din 26 mai: PNL pentru că a ocupat primul loc, USR fiindcă se poate bate pentru acesta sau ProRomânia fiindcă a spart monopolul pe Stânga. Cert este că PSD a pierdut alegerile, iar dacă nu identifică precis cauzele eșecului riscă să dispară, pentru că îl va repeta.

Nu știu datele sondajelor cu care au lucrat strategii PSD. Sondajele publicate au fost fie greșeli, fie mistificări. Cei păcăliți au fost în primul rând liderii PSD... sau poate au vrut să se amăgească singuri. PNL nu își poate etala cărțile, căci mai sunt confruntări electorale. Sondajul INSCOP, așa numit al Academiei, rămâne singurul care a avut rezultate corecte și a oferit și baza de date. Până vom avea analizele făcute pe aceste date de către experți, risc o evaluare personală a înfrângerii PSD:

 

 

1. A deschis numeroase teme de atac, dar nu poate asuma o victorie importantă. Lupta cu statul paralel s-a dus în trecut, cu Băsescu. După plecarea lui Coldea, PSD a rămas fără adversar direct, loviturile la Iohannis fiind cel mult prin ricoșeu. Tema Justiției  a ostilizat segmentul care îi adusese la putere pe Băsescu și Iohannis (circa 6 milioane de alegători), dar nu a oferit nimic votanților care l-au respins pe Iohannis ( 5 milioane). Singurul succes notabil, schimbarea lui Kovesi, a fost realizat de Tudorel Toader, pe care ulterior partidul l-a renegat/demis. În cazul OUG 114, PSD a iritat  electoratul care lucrează în multinaționale (de la hipsterii din  headquarters la angajații de la casa de marcat), pe de o parte, și de cealaltă a dezamăgit electoratul naționalist, fiindcă a dat înapoi. A încercat să împace toate categoriile, nu să mulțumească electoratul propriu. Ca urmare nu s-a comportat ca un guvern care are nevoie de o majoritate a voturilor, ci a avut un comportament de tip candidat la prezidențiale, care vrea să mulțumească  jumătate plus unu din totalul alegătorilor.  Ca Ponta care a dat înapoi la Roșia Montană, deranjând și pe cei care doreau locuri de muncă/creștere economică și pe cei care aveau temeri legate de ecologie și electoratul naționalist (investiție străină). A oferit beneficii nesolicitate (burse pentru studenți, călătorii gratis), în vreme ce la dorințele explicit formulate (vrem autostrăzi)  nu au fost realizări. O ordonanță pentru construcția accelerată de infrastructură nu a fost emisă, cu orice risc.

2. Confruntarea directă a unor contestatari care vorbeau în numele unor categorii, a însemnat o confruntare cu toți cei din această categorie (atacarea ”tefeliștilor” a înfuriat toți tinerii, căci toți se consideră frumoși și liberi, nu doar cei din Piață.  La fel în confruntarea cu multinaționalele (s-au simțit vizați toți angajații), reprezentanții Diaspora, ai magistraților etc. Unor indivizi, ong-uri sau asociații profesionale i-au răspuns comunicatorii partidului. Ar fi trebuit să aibă ong-uri care să atace, în oglindă, iar reprezentanții partidului să trimită mesaje integratoare ori acuzații direcționate  strict către adversarii politici .  PSD-ului i-a lipsit o coaliție de sprijin (asociații,ong-uri, protestatari gen Dide) care să intervină  pe temele de atac.

3. Planificarea mișcărilor politice a fost deficitară: întâi se pune tema pe agenda publică, apoi coaliția de sprijin solicită măsuri, în final acestea sunt satisfăcute. Tema aministiei și grațierii a venit din senin, apoi au venit explicațiile, au fost invocate motivele etc. A contat mult faptul că inițiativa a avut-o adversarul: Dragnea a încercat să își conserve imaginea (a plecat din țară), iar Iohannis a punctat, declanșând mitingurile, după ce a prezidat  o ședință de guvern în fața unui neexperimentat  Sorin Grindeanu.

4. Conflict competență vs loialitate: OUG 13 a fost dată cu termen de aplicare în  10 zile, în timp ce aveau în stradă mitinguri masive, un președinte și instituții de forță ostile, reacție ale ambasadelor, deci era imposibil de susținut o confruntare întinsă pe mai bine de o săptămână, cu posibilitatea escaladării violențelor. Nevoia de schimbare a doi premieri a fost slab justificată, iar electoratul PSD reacționează defavorabil la anomie, incertitudini.

5. Asocierea cu imagini defavorabile. Mitingul de la Cotroceni, în care Klaus Iohannis a fost contestat de personaje pitorești gen Floricica Dansatoarea, iar aproape toți protestarii erau vârstnici a afectat și imaginea PSD și tema în sine. PSD nu a avut  organizații de tineret, nu a avut activiști  care să proiecteze imagini credibile, de forță. Centralizarea deciziei la Dragnea, distribuția beneficiilor către organizațiile județene i-a permis liderului să controleze structurile de conducere ale partidului, dar a avut ca efect advers propulsarea în funcții cu vizibilitate a unor personaje fără anvergură, necunoscute publicului și fără experiență în comunicare (vezi Andrușcă, ministrul ”ascuns”). Acest sistem a generat un deficit de imagine pentru partid și a alimentat campania de ironizare/bullying.

6. Nu a reușit o contrareacție la delegitimarea sprijinitorilor. Suporterii PSD erau făcuți ”știrbi fără dinți” , fără studii, asistați social. Campania de caricaturizare, ironiile la adresa lor au fost vehiculate în online, dar  și preluate de presa mainstream. Campania de bullying a făcut ca PSD  și susținătorii săi să devină cei mai nedoriți, sau, cum se spune, non-cool din ”clasă” (clasa politică).  

7. Strategia cu care a câștigat alegerile parlamentare a fost evitarea conflictului, deci a unei prezențe mari la urne, ceea ce a favorizat partidul cu un electorat mai disciplinat. Acesta nu mai putea fi repetată, pentru că PSD nu venea din Opoziție, ca în vremea tehnocraților. Dar a fost aplicată cu sincope, inconsecvent:  când s-a angajat în polemică, când a acționat ca în 2016. Lipsa de fermitate față de hărțuitori gen Dide/Ceaușescu a fost o greșeală.  Dacă la început violența contestatarilor ar fi putut fi invocată pentru delegitimarea  protestelor, tolerarea acestora la nesfârșit a fost văzută ca lașitate de către susținători și i-a făcut ridicoli pe reprezentanții Puterii. Pe de altă parte, un ”om obișnuit” care i-a adresat o întrebare liderului PSD a fost atacat cu duritate, deși nu era violent și putea să se identifice cu o mare parte a publicului.

8. Temele de atac nu rezonau cu temerile publicului, sau erau greu de justificat:  tema pericolului maghiar, asociată lui Soros în anii 90, era atenuată de asocierea cu UDMR și cu Viktor Orban;  tema abuzurilor din Justiție, care oricum nu afectează marea masă a votanților, supărată mai degrabă pe corupția din piețe, administrație etc. a fost decredibilizată prin denunțarea interesului personal (Dragnea vrea să scape); tema dublului standard implică mai puțin sau deloc generațiile hamburger și hipermarket. Tema naționalistă (nu stăm în genunchi în fața Europei), a fost anulată de comportamentul față de PSE (lipsă de reacție la acuzațiile liderilor europeni, acceptarea umilințelor de la Congres). În antiteză, Viktor Orban a rupt relațiile cu PPE și a anunțat că va merge în alt grup în viitorul Parlamentul european. Identificarea unui  ”adversar” în instituțiile de la Bruxelles  nu e o strategie câștigătoare în condițiile în care favorabilitatea pentru UE este la cele mai înalte cote din  Europa, milioane de familii trăiesc cu banii trimiși din afară, iar fondurile europene  alocate nu sunt folosite.  Poziționarea de partea Americii în disputa cu Germania este ridiculizată de ostilitatea cu care tratează PSD-ul ambasada SUA. Nu contează dacă aceasta este generată sau nu de situația politică de la Washington, rezultatul e că unul îl laudă pe cel care îl înjură-situație greu de digerat de public.

9. Justificarea OUG 13 prin mesaje de tip umanitar a găsit un public indiferent la problemele celor arestați, ba chiar a generat temeri și ostilitate (se golesc pușcăriile, vin violatorii peste noi). Asumarea frontală a unui mesaj politic (luăm armele cu care sistemul deturnează voința alegătorilor) ar fi identificat o motivație pentru aceștia în susținerea schimbărilor din Justiție. Așa, tema a fost demontată prin acuzarea interesului personal al ”corupților” din PSD. Abandonarea referendumului pentru familie, de teama reacției socialiștilor europeni, care oricum erau ostili conducerii PSD, a ostilizat pe cei care s-au implicat activ în strângerea de semnături și i-a demobilizat pe cei care au fost la referendum. PSD a fost acuzat de trădare, de către cei care au susținut referendumul, dar pe plan extern nu a câștigat sprijin.

10. Gestionarea situației din 10 August-o greșeală imensă a guvernării, merită analizată separat.  

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.25