Daimler Benz și Ținutul Secuiesc

mircea.cosea / 12 Martie 2014 / 13:35 Salveaza PDF Comentarii

Intrarea UDMR la guvernare, acceptarea arborării drapelului secuiesc, precum și demonstrația jobbik-istă de la Târgu Mureș ne-au reamintit că este de bonton să ne revoltăm pe la televizor pe fundalul sonor al bine cunoscutului ”Noi suntem români”, interpretat de Nicolae Furdui Iancu.

De altfel, nici nu am avea de ce să ne preocupe prea mult aceste evenimente odată ce am fost anunțați, în maniera decernării Premiului Oscar, de către ministrul Agriculturii că diplomația română a obținut o importantă victorie prin acceptarea de către UE a mititeilor românești.

Lăsând tragi-comedia la o parte, trebuie să admitem că resuscitarea guvernamentală a UDMR, dar și răbufnirile medievale ale unor unguri de tipul Laslo Tokes deranjează profund majoritatea populației, iar poziția angelico-samariteană a diplomației românești față de atacul inadmisibil al iredentismului maghiar pare a fi nu numai lipsită de responsabilitate, ci chiar periculoasă.

Din punctul meu de vedere, evenimentele legate de cererea de autonomie a numitului Ținut Secuiesc ar trebui analizate într-un context mai larg și nu neapărat în termenii Trianon-ului sau al autonomiei secuiești.

Părerea mea, bazată pe o analiză macro-mondoeconomică și o serie de coincidențe deloc întâmplătoare, este aceea că asistăm la o serie de acțiuni de tip Gleiwitz înscrise în contextul actualei situații economice a Uniunii Europene. După cum se știe, UE nu a reușit să conceapă și să aplice o politică unică întregii zone pentru ieșirea din criză. Politica sa a constat în a lăsa fiecare țară în parte să se descurce pe cont propriu, intervenind doar punctual în zone (Grecia-Italia) considerate pericole pentru întreg sistem euro. O astfel de abordare, precum și lipsa unei politici bugetare unice, a determinat apariția unor rupturi în sistemul intereselor comunitare europene prin manifestarea unor interese divergente sau chiar contradicții între politicile economice ale țărilor membre.

Concluzia mea este că ne aflăm într-un moment în care concurența pentru investiții și creare de locuri de muncă devine mai importantă între țările membre ale UE decât între UE și alte zone economice (SUA- BRIC).

În acest cadru general, identific unele coincidențe extrem de interesante. Astfel:

a) Piața cu cea mai dinamică tendință de revigorare în cadrul țărilor UE s-a dovedit a fi piața auto;

b) Cea mai dinamică tendință de creștere și export a industriei auto a avut-o România, urcând pe un foarte important loc 8, depășind țări cu tradiție cum ar fi Italia;

c) Producători de top se orientează spre România, cosiderată a fi o țară cu cea mai evidentă vocație de ”export oriented auto industry” din Europa ( este o reproducere a modelului sud-coreean de dezvoltare din anii 1970-1980). Decizia Daimler-Benz de a construi o uzină pentru cele mai moderne cutii de viteză la Sebeș este o dovadă;

d) Proiectele de construcție a unor mari uzine auto ( VW, General Motors, Renault, Kia) în Rusia, Ucraina, Georgia au fost blocate din cauza problemelor politice ale zonei;

e) Ungaria, Polonia și Slovacia acționează în ultima perioadă extrem de puternic, atât prin luarea unor măsuri economice de atractivitate, cât și pe canale diplomatice pentru aducerea în țările lor investițiile din domeniul auto orientate anterior spre zona fost sovietică.

Venirea în forță a unei investitor de talia și statutul lui Daimler Benz este un semnal de atragere și al altor investitori în România care, deși nu are infrastructura celoralți concurenți are avantajul ”Logan”, adică a unui brend est-european care a câștigat în scurt timp ( prin raportul preț/calitate) o notorietate incontestabilă pe piața occidentală.

Intrarea României în zona geografică a instabilității politice ucrainiene ar fi putut fi utilizată și ca un mijloc de compromitere a unui important pilon al deciziei investiționale: stabilitatea politică. Deja, România devenise un candidat important la instabilitate prin iresponsabilitatea politicii interne. Pentru a accentua și mai mult imaginea de instabilitate și pericol secesionist, evenimentele de la Târgu Mureș nu puteau fi decât extrem de binevenite. Probabil au fost și bine gândite dacă luăm în calcul efortul de internaționalizare ( vezi ”oaspeții” străini ) și încercarea de a asimila situația cu cea din Crimeea.

Prevăd că următorul pas va fi crearea unor grupuri de ”purtători de opinie” care vor cere nu numai autonomia Ținutului Secuies, ci a întregii Transilvanii, măcar din punct de vedere al politicilor bugetare. Chiar dacă va fi doar un gest de imagine, el va contribui decisiv la pierderea interesului investitorilor străini pentru România.

Este marele moment ca cele două palate să înceteze circul și să se gândească și la soarta ” opincarilor” .

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.27