Sociologul Mădălina Hideg a scris, pentru DCNews, o analiză despre alegerile europarlamentare, campaniile partidelor, dar și rezultatele unui sondaj.
Partidele politice înscrise în cursa electorală pentru alegerile din 26 mai au început oficial, de sâmbătă, lupta pentru procentele electorale. Diferența o va face capacitatea de mobilizare a celor care nu au ales să nu se implice până acum, iar partidele vor trebui să se reinventeze pentru a putea găsi calea spre acest electorat absent. Strategii de campanie iau mult mai în serios mediul online de comunicare, dar forța de rezistență a alegătorilor la acest tip de mesaje este alimentată de teama de dezinformare, combinată cu lipsa de încredere în partidele politice în general (având în vedere că doar o treime dintre români se declară satisfăcuți de modul în care partidele politice reprezintă interesele cetățenilor, conform unui eurobarometru – nr. 477/septembrie 2018). Totul pe fondul falimentului statului în întărirea sentimentului de siguranță pentru cetățenii săi – românii nu au încredere de exemplu că statul poate combate și gestiona eficient tentativele de fraudă electorală, după cum vom vedea în continuare.
Deocamdată, principalele partide de pe scena politică românească se întrec în șicane reciproce. Uită însă că ironizarea/demonizarea adversarului, întărită de campania negativă nu au avut niciodată rezultatele așteptate. Românii se coalizează cu partea victimizată și efectul este de fapt invers; chiar dacă informațiile prezentate sunt corecte, maniera de prezentare stârnește sentimente de compasiune, iar contextul competiției electorale face ca totul să pară mai mult un atac la persoană, cu accente de vendetă, și mai puțin o încercare de conștientizare a opiniei publice cu privire la un fapt obiectiv. Să ne amintim cum a câștigat Gigi Becali mandatul de europarlamentar independent în 2009, pe fondul unei emoții colective puternice stârnite de acuzațiile care i s-au adus în preajma alegerilor.
Episodul cu tinerii PNL-iști din Cluj care au împărțit pliante în numele USR PLUS, cu mesaje false (că Alianța 2020 ar introduce avortul obligatoriu și că va desființa proprietatea privată), este o pată neagră pe obrazul liberalilor. Poziția oficială a partidului este că se dezice de astfel de practici și că cei doi au acționat în mod independent; rămâne totuși întrebarea cine a plătit pentru tipărirea pliantelor, de exemplu, sau de ce un tânăr validat deja într-o funcție de conducere ar fi riscat excluderea din partid? (unul dintre cei doi era chiar președintele organizației județene de tineret). Desigur, nu ne așteptăm ca operațiunile de gherilă să fie asumate în mod direct, dar nici nu putem fi atât de naivi încât să credem că seniorii nu au știut despre ce se întâmplă. Lipsa de atitudine este la fel de condamnabilă ca fapta în sine.
˝România merită mai mult˝, spune PSD pe bannerele atârnate în spațiul public. ˝Așa e˝, răspunde Pro România. ˝Și alege o Românie fără penali și fără hoție˝, continuă Alianța USR PLUS. PNL a cumpărat domeniul romaniameritamaimult.ro, la accesarea paginii fiind afișat următorul mesaj: ˝Error 20-20. PSD not working˝, făcând aluzie la una dintre greșelile de exprimare a Doamnei Dăncilă atunci când s-a referit la campionatul de fotbal Euro 2020. Poate că politicienii știu și ei că decizia de vot este mult prea puțin influențată în timpul campaniei electorale, și atunci își permit să afișeze orice tip de comportament.
Într-o societate dinamică, stăpânită deja de efectele revoluției tehnologice de transmitere rapidă a informațiilor prin ˝World Wide Web˝, metodele tradiționale de comunicare și acțiune politică sunt falimentare pentru o categorie largă a populației intens vânată de forțele politice: tinerii, persoanele active, ˝middle upper class˝ cum ar spune englezii. Probabil că această campanie electorală va reprezenta momentul în care se va testa cel mai mult efectul comunicării politice online, dar strategii care concep mesajele ar trebui să fie foarte atenți la o serie de aspecte care ar putea distorsiona cu totul rezultatele: românii nu au încredere foarte mare în informațiile online, se tem de dezinformare, iar atât timp cât nu percep un avantaj personal imediat, nu sunt interesați de dezbaterile politice online.
Este evidentă intenția partidelor de a acorda comunicării online o importanță mai mare decât până acum. PSD a creat o aplicație internă prin care să comunice rapid cu alegătorii săi, PNL cere candidaților să răspundă personal pe paginile de Facebook, iar USR anunță că alocă o treime din bugetul de campanie pentru online. Totul în speranța unei difuzări mai rapide și mai bine țintite a mesajelor. PSD ar vrea să ia aerul unui partid modern și să depășească percepția că are succes doar în rândul persoanelor cu vârstă mai înaintată, iar USR și PLUS – ˝partidele Facebook˝ - practic își fidelizează adepții.
Realitatea este însă alta față de cum și-o imaginează politicienii. Într-adevăr, gradul de penetrare a accesului la mediul online este destul de mare (76% dintre români accesează internetul, conform unui eurobarometru din februarie-martie 2019 – nr. 477a), dar în același timp, șapte din zece români se declară îngrijorați de dezinformare și informare greșită și de faptul că datele lor personale ar putea fi folosite la targhetarea mesajelor politice la care sunt expuși atunci când utilizează internetul și rețele sociale online (conform unui alt eurobarometru din septembrie 2018 – nr. 477). Este posibil ca oamenii să se simtă agresați de mesajele politice din mediul online, și oricum nu au prea mare încredere în acuratețea informațiilor la care au acces pe această cale, având în vedere că 68% dintre utilizatorii români de internet se declară îngrijorați de faptul că dezbaterile politice online sunt restricționate și/sau cenzurate.
Între utilizatorii români de internet, doar 29% spun că au urmărit sau au participat la discuții online pe teme politice în timpul alegerilor, iar 61% spun că nu urmăresc și nici nu participă la astfel de discuții. Dintre cei 29% dintre românii care se declară interesați de discuțiile din mediul online în timpul alegerilor, o majoritate covârșitoare spun că sunt pasivi (22%, față de 7% care spun că sunt activi). Atitudinea de spectator este mai comodă oricum, însă dezangajarea în spațiul public, urmată de de-responsabilizare, slăbește societatea civilă care ar trebui să fie garantul democrației. Oricum, românii se află pe locul patru de la coada clasamentului european realizat în septembrie anul trecut (EB 477) în privința procentului de respondenți care cred în importanța rolului societății civile în democrație: doar șase din zece români consideră că societatea civilă joacă un rol important în protejarea și promovarea democrației, în timp ce un sfert consideră că rolul societății civile în democrație nu este important.
Întrebați fiind care sunt motivele pentru care nu se implică în discuțiile online din timpul alegerilor, românii invocă faptul că aceste discuții nu sunt utile pentru ei personal (29%), nu au încredere în rețelele sociale online (27%), cred că aceste discuții nu au niciun impact, sunt pierdere de vreme (21%), nu se simt confortabil să își exprime opțiunile politice în mediul online (20%), limbajul și tonul folosite în aceste discuții sunt adesea violente și pline de ură (16%), aceste discuții online sunt dominate de anumite grupuri de populație (14%), aceste dezbateri sunt mult prea puțin moderate (13%), respectiv că propriile comentarii vor fi cenzurate de rețeaua socială online (11%). Nu avem conștiința implicării în viața socială, considerând, în mod eronat, că dacă nu sunt evenimente pe care să le putem controla imediat, atunci nu vom fi atinși nici de efectele lor. Mai mult, implicarea este văzută ca un troc, fiind celebră expresia ˝mie ce-mi iese?˝; dacă răspunsul nu este găsit repede, atunci acțiunea este abandonată.
Românii (66%) sunt printre cei mai îngrijorați europeni (locul trei) cu privire la faptul că alegerile pentru Parlamentul European ar putea fi ținta unor atacuri cibernetice (pe primele două locuri sunt spaniolii – 74% și englezii – 67%, iar cei mai puțin îngrijorați de acest aspect sunt estonienii (42%), slovacii (45%), ciprioții și slovenii (45%).
Întrebați (tot în eurobarometrul din septembrie 2018) care sunt cele mai mari îngrijorări legate de alegerile pentru Parlamentul European, românii au răspuns că se tem că voturile ar putea fi furate sau vândute (68%), că ar putea vota persoane care nu au dreptul să o facă sau alegătorii ar putea fi constrânși să voteze într-un anumit fel (66%), respectiv că alegerile ar putea fi influențate de actori internaționali sau grupuri infracționale, ori o persoană ar putea vota de mai multe ori (62%). Comparativ cu respondenții din alte state europene, românii (dar și spaniolii, letonii, bulgarii și croații) sunt în general mai îngrijorați de ocurența fiecărui eveniment de tipul celor de mai sus, în timp ce estonienii și finlandezii au în mod constant cele mai mici proporții de respondenți îngrijorați de posibilitatea întâmplării unor astfel de evenimente. Poate că o parte din sentimentul de inutilitate a votului (care determină absenteismul) este provocat și de percepția că alegerile nu sunt corecte – se fură voturile sau se manipulează opțiunile, și atunci ce rost mai are să mergi la vot. Dar tot românii au găsit un slogan mobilizator (în timpul alegerilor prezidențiale din 2014): ˝nu puteți voi fura pe cât putem noi vota˝.
Doar 49% dintre români consideră că statul face ceea ce este necesar pentru prevenirea activităților de fraudă din timpul alegerilor (locale, naționale sau europarlamentare), plasându-ne pe locul cinci din coada clasamentului (înaintea bulgarilor, italienilor, spaniolilor și a croaților). Un sfert dintre români (25%) spun că statul nu face mare lucru în acest sens, iar o cincime (19%) spun că statul nu face nimic (între cei care spun că statul nu face nimic, românii sunt pe locul trei după bulgari 29% și spanioli 25%, la egalitate cu croații). De vină sunt poate, de exemplu, multitudinea de sesizări făcute la Biroul Electoral Central cu privire la suspiciuni de fraudă, finalizate cel mult sub forma unei știri de senzație în mass media în ziua alegerilor. Avem oricum un stat falimentar la capitolul întăririi sentimentului de siguranță a cetățenilor săi; creșterea incertitudinilor are efectul unui vierme de mătase care lasă în urmă o construcție sublimă pe dinafară, dar complet lipsită de substanță pe dinăuntru.
PSD are dreptate: România merită mai mult! Mai mult decât bășcălie, mai mult decât ordonanțe scrise pe genunchi, mai mult decât un metru de autostradă, mai mult decât un președinte care pune două întrebări mult prea prost formulate la un referendum inutil acum. Da, România merită mai mult. Dar ce?
Notă: titlul și introduceea aparțin redacției
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu