Finanțarea sistemului de sănătate se află sub o presiune tot mai mare din cauza schimbărilor demografice, a inflației, costurilor și a așteptărilor tot mai ridicate ale populației. Voci importante din domeniul sănătăţii şi din mediul politic au abordat aceste probleme la Aspen Healthcare Summit 2026.
Întrebat dacă ne mai permitem solidaritatea în România, Alexandru Rafila, preşedintele Comisiei pentru Sănătate şi Familie din Camera Deputaţilor, a spus că "este o întrebare — nu știu dacă neapărat dificilă, ci mai degrabă legitimă. Iar răspunsul este da, din punctul meu de vedere, trebuie să găsim, poate nu forma actuală, dar o formă de solidaritate, pentru că în România sunt câteva probleme structurale pe care ne-am ferit să le abordăm.
Și poate ce este cel mai important este faptul că nu le-am abordat într-o secvențialitate care să ducă la un rezultat apropiat de ceea ce ne dorim în ceea ce privește funcționarea sistemului de sănătate. Discutăm și în Parlament, am discutat și la Ministerul Sănătății. Dacă nu găsim o formulă — nu știu dacă magică, dar responsabilă în primul rând — prin care să abordăm toate aceste elemente și să nu fie doar un proiect pe termen scurt sau foarte scurt, cum se întâmplă de obicei, atunci s-ar putea ca scenariul menționat puțin mai devreme — legat de faptul că peste 4-5 ani Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate s-ar putea prăbuși și nu ar mai putea asigura finanțarea sistemului — să nu se adeverească".
Sistemul de sănătate din România, cel mai slab finanţat din UE sau în media UE?
"Sistemul de sănătate din România este prezentat ca fiind cel mai slab finanțat din spațiul european, fără să se discute însă despre cauzele acestei subfinanțări. Dacă nu abordăm cauza subfinanțării, sistemul va rămâne subfinanțat, iar toate celelalte demersuri pe care vrem să le facem vor fi foarte puțin utile.
Cauza subfinanțării este o colectare extrem de redusă — ultima din spațiul european. O colectare la buget de doar 32% din PIB este cea mai mică din Europa, iar consecința este evidentă: avem și cea mai mică alocare pentru sănătate. Proporțional, însă, nu este cea mai mică. Dacă analizați proporția alocată din bugetul total, o să vedeți că nu suntem pe ultimul loc, ci suntem aproape de media Uniunii Europene. Dar lucrul ăsta nu îl spune nimeni.
În mod evident, ceea ce se întâmplă în România în momentul de față, legat de reduceri, creșteri de taxe și așa mai departe, nu rezolvă problema fundamentală. A fost domnul Petrescu (n.r. Alexandru Petrescu, preşedinte ASF) aici, care are cu siguranță mult mai multă experiență decât am eu în acest domeniu: problema este colectarea la buget. Evaziunea fiscală continuă să fie foarte mare; 30% din TVA nu se colectează, iar noi ne plângem că nu avem bani să finanțăm sistemul de sănătate.
Vă dau un simplu exemplu: România are un deficit bugetar în momentul de față de 8%, iar deficitul de colectare este de minimum 8% din PIB. Deci, practic, dacă s-ar colecta sumele așa cum ar trebui, România nu ar avea deficit bugetar în acest moment.
Modul de finanțare al sistemului public este sau a fost inadecvat, iar în prezent nu mai există o competiție reală cu sistemul privat.
Și atunci, unde s-a mutat presiunea? Presiunea s-a mutat pe pacient. Am ajuns, conform unui studiu realizat de un colectiv de la Academia de Studii Economice la plăți din buzunar (out-of-pocket) în România care ating un nivel uriaș, aproape de 30%. Asta înseamnă că noi greșim fundamental în modul în care am conceput finanțarea sistemului de sănătate. Această reformă, care înseamnă o plată apropiată de realitatea serviciilor de sănătate și care trebuie să includă în mod evident și costul cu resursa umană, trebuie realizată", a mai declarat prof. Alexandru Rafila.
Legislaţia farmaceutică, cel mai amplu proces de revizuire. "Pandemia a deschis ochii decidenţilor"
Cristian Buşoi, membru în echipa de conducere a Agenţiei Europene a Medicamentelor, a explicat ce s-a schimbat la nivel european în ultimii ani.
"Dacă vorbim de solidaritate, Uniunea Europeană a făcut pași importanți în ultimii ani în această direcție. Experiența pandemiei de COVID-19 a deschis, cumva, ochii decidenților politici de la nivel european și național, fiind puse în aplicare mecanisme de gestionare a eventualelor crize sanitare din viitor, de monitorizare a penuriei de medicamente și de coordonare a răspunsurilor la amenințările transfrontaliere.
De asemenea, în acești ani a avut loc cea mai amplă revizuire a legislației farmaceutice. Am fost martor direct la acest proces în calitate de membru al Parlamentului European timp de 16 ani și, timp de 5 ani, ca președinte al Comisiei pentru Industrie, Cercetare și Energie (ITRE). Am fost raportor pentru câteva dintre documentele-cheie ale acestei transformări și ale acestei încercări a Uniunii Europene — cu prerogative limitate în domeniul sănătății, deoarece marile decizii rămân la nivelul statelor membre — de a crește solidaritatea, reziliența, de a acționa pe o voce comună, mult mai articulată, și de a construi o Uniune Europeană a Sănătății. Suntem încă departe de o Uniune Europeană a Sănătății, dar s-au făcut progrese evidente în ultimii ani și există un angajament politic clar de a acționa în aceeași direcție și în anii următori.
Sustenabilitatea financiară a sistemelor de sănătate și a paradigmelor actuale preocupă, într-adevăr, nu doar România, ci majoritatea statelor dezvoltate ale lumii. Există îngrijorări chiar și în țări cu bugete și posibilități financiare mult mai mari decât ale României, cum sunt cele din nordul și vestul Europei. Asta nu înseamnă că ne pregătim de un colaps al sistemelor de sănătate sau al finanțării acestora, ci doar de modificări de paradigmă.
În mod clar, succesul medicinei din ultimele decenii înseamnă o populație care va trăi din ce în ce mai mult și care îmbătrânește activ. Această populație are, în mod evident, așteptări tot mai mari de la sistemele de sănătate, ceea ce atrage costuri suplimentare și impune o eficientizare a sistemelor actuale.
Aici, inteligența artificială — care face parte din titlul panelului în care ne aflăm — poate juca un rol crucial printr-o detectare timpurie a anumitor afecțiuni, fapt care va scădea costurile pentru societate și cele de tratament. De asemenea, IA va permite o alocare mai eficientă a resurselor și va eficientiza investițiile în inovare. Studiile clinice vor arăta cu totul altfel în viitor; chiar în aceste zile, la Agenția Europeană a Medicamentului, în cadrul celor două ședințe anuale ale comitetului de conducere din luna iunie, discutăm despre toate aceste provocări și oportunități pe care digitalizarea, inteligența artificială și implementarea noii legislații le pot aduce la nivel european.
Sistemul din România, complet diferit faţă de acum 5-10 ani
Dacă privim spre țara noastră, și România a făcut pași importanți; lucrurile arată complet diferit față de acum cinci sau zece ani. Cu toate acestea, avem încă probleme majore de reglat. Accesul la inovație este în continuare deficitar, nu doar prin comparație cu statele din vestul sau nordul Europei, ci și cu țări din regiune care sunt comparabile cu România în ceea ce privește procentul din PIB alocat sănătății sau posibilitățile financiare de care dispunem. Sigur că ne îngrijorează faptul că există creșteri de costuri de la an la an, însă este important și corect să precizăm că această creștere de 5 miliarde nu este una liniară sau constantă.
Într-adevăr, anul 2025 a adus o creștere substanțială față de 2024, dar înainte de aceasta vorbeam despre creșteri mult mai mici. De asemenea, dacă ne uităm la bugetul pe anul 2026, cel puțin în momentul de față avem o scădere a bugetului alocat pentru medicamente. Sigur, această situație se va corecta ulterior prin rectificări bugetare.
Este însă extrem de important să punem lucrurile în perspectivă. În orice caz, mesajul nu trebuie să fie acela că reducem sau restrângem accesul la inovație, ci că trebuie să găsim soluții. O variantă ar fi să eficientizăm modelele de acces de tip cost-volum; o alta ar fi să trecem la parteneriate reale cu industria farmaceutică, prin contracte multianuale care să garanteze un anumit număr de pacienți și de tratamente. În acest mod, păstrând confidențialitatea și fără a intra în capcana discuțiilor legate de „prețul cel mai mic” — care, evident, generează dificultăți de aprovizionare pe alte piețe și în alte țări europene — putem obține discounturi semnificative. Acest lucru se poate realiza eficient pe baza modelelor de contractare de tip cost-volum sau cost-volum-rezultat.
Așadar, soluții există și se pot găsi. Condiția esențială este ca statul român să fie un partener predictibil — un partener care respectă, în primul rând, pacientul, iar apoi industria farmaceutică și furnizorii de servicii.
În plus, pentru că s-a mai abordat acest subiect, cred că ideea de a acorda preemțiune (prioritate absolută) sistemului public în derularea programelor naționale de sănătate — o viziune mai veche și o cutumă a legii — este profund greșită. Pacienții trebuie să aibă libertatea să meargă acolo unde găsesc condițiile cele mai bune și cele mai potrivite pentru ei", a declarat şi Cristian Buşoi.
Soluția digitală: Cum aduce inteligența artificială echivalentul a 5.500 de medici în plus în sistem
Iulian Trandafir, director regional şi vicepreşedinte CEE, Alliance Healthcare, a abordat subiectul inteligenţei artificiale.
"Există o întrebare la care eu nu am primit răspuns de ani de zile, în cei 30 de ani de când lucrez: de câți bani ar fi nevoie, de fapt, ca sistemul de sănătate din România să funcționeze? Dacă știe cineva, dacă are cineva răspunsul și îl poate justifica, bineînțeles, cu argumente, aș fi foarte fericit să îl aflu. Eu cred că dacă pompăm în continuare miliarde și zeci de miliarde într-un sistem — fie că sunt cinci miliarde sau zece miliarde în plus într-un an —, acești bani se vor pierde în continuare și tot nu vor fi de ajuns.
În continuare vor exista discuții de genul: „Domnule, sistemul este subfinanțat!”. De aceea, cred că ar fi bine să începem să privim lucrurile și din cealaltă perspectivă.
Bun, finanțarea este o problemă, dar haideți să privim puțin în sens invers. Haideți să ne gândim dacă putem optimiza cumva costurile și dacă putem crește randamentul în sistem. Pentru că și acest aspect este extrem de important.
Și, apropo de Inteligența Artificială, aici voiam să ajung. Pot să vă ofer doar două exemple. Cheltuielile totale de la noi din sistem sunt de aproximativ 20 de miliarde de euro — mai mult sau mai puțin, adunând bugetul Casei Naționale (FNUASS) și pe cel al Ministerului Sănătății.
Un studiu al OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) arată că diagnosticul suboptim la nivel european este undeva la 17,5%, ceea ce echivalează, practic, cu o pierdere directă pentru sistemul de sănătate. Raportat la cele 20 de miliarde ale noastre, înseamnă că în sistemul românesc se pierd aproximativ 3,5 miliarde de euro pe an din această cauză. Putem recupera acești bani dacă implementăm medicina asistată de AI, care să reducă diagnosticul suboptim — adică diagnosticul greșit, incomplet sau întârziat. Probabil că nu îl va reduce la zero, dar o scădere cu 90% este posibilă.
Prin urmare, am putea recupera câteva miliarde de euro fără un efort uriaș, deoarece tehnologiile și sistemele există deja. Ele trebuie doar să fie implementate pe o bază de date corectă. Ca o paranteză, aștept cu mare interes relansarea Dosarului Electronic de Sănătate, care sperăm că va crea acea bază digitală ce poate fi prelucrată, validată și folosită în mod curent.
Un ultim exemplu legat de medicina asistată de AI: în România avem în jur de 90.000 de profesioniști în domeniu (medici și farmaciști). Dacă aceștia ar folosi un sistem de IA care să îi asiste în activitatea zilnică — în diagnosticare, raportare și sarcini administrative — și am reuși să economisim doar 30 de minute din munca zilnică a fiecăruia (deși se poate și mai mult), am obține un plus de aproximativ 11 milioane de ore de lucru pe an.
Acest volum de ore echivalează cu activitatea a peste 5.500 de specialiști normat întreg în sistem. Înseamnă că, având exact același personal ca astăzi, am putea efectua mai multe consultații sau proceduri terapeutice și medicale, ca și cum am avea în plus 5.500 de angajați. Iar aceasta cred că ar fi o economie și o eficientizare extraordinar de mare pentru România", a declarat Iulian Trandafir.
