Alternativa pentru Germania din Germania își revizuiește abordarea față de Europa, pe măsură ce partidul câștigă putere în sondajele naționale, iar aliații de dreapta își extind influența pe întreg continentul.
Alternativa pentru Germania (AfD) analizează acum dacă insistența pentru retragerea din moneda unică mai servește, într-adevăr, ambițiilor sale politice mai ample, scrie Traders Union.
Această dezbatere s-a intensificat după victoria partidului în alegerile regionale din Saxonia-Anhalt, în luna septembrie, și după ascensiunea sa în sondajele naționale, unde a devenit cea mai populară formațiune politică din Germania. Membri mai tineri, precum Jean-Pascal Hohm, liderul aripii de tineret „Generation Deutschland”, susțin că revendicările radicale privind moneda euro și Uniunea Europeană ar putea complica o eventuală cooperare cu Uniunea Creștin-Democrată (CDU) a cancelarului Friedrich Merz, formațiune care, în prezent, respinge orice alianță.
Luna trecută, lidera Alice Weidel a prezentat un document strategic în Parlamentul European de la Strasbourg, alături de aliați din grupul „Europa Națiunilor Suverane”. Documentul, intitulat „Un nou acord pentru Europa” („New Deal for Europe”), mută accentul de pe ieșirea din zona euro sau din UE către modificarea tratatelor, în vederea creării unei uniuni mai puțin integrate. Aceasta ar include clauze de exceptare în domenii precum cheltuielile pentru apărare și imigrația, lăsând totodată deschisă posibilitatea menținerii monedei euro.
Alice Weidel a afirmat că AfD și aliații săi susțin „o uniune europeană, o Europă a patriilor”, însă a evitat să precizeze dacă își mai dorește ca Germania să părăsească zona euro sau UE. Documentul menționează că, în cazul în care eforturile de reformă eșuează, viitoarea direcție europeană a Germaniei ar urma să fie decisă printr-un referendum.
Implicații politice și economice pentru Germania
Noua poziționare a AfD oglindește demersurile altor partide de dreapta din zona euro, care și-au temperat retorica anti-euro pe măsură ce s-au apropiat de preluarea puterii. Partidul francez „Reuniunea Națională” (Rassemblement National) și formațiunea italiană „Frații Italiei” (Fratelli d’Italia) și-au temperat retorica eurosceptică de altădată.
De asemenea, Partidul Libertății din Austria, care menține legături strânse cu AfD, a renunțat, la rândul său, la majoritatea pozițiilor anti-europene, pe măsură ce s-a îndreptat spre participarea la coaliții de guvernare.
În interiorul AfD, însă, chestiunea rămâne neclarificată. Hohm afirmă că schimbarea contextului politic în Europa, concurența tot mai mare din partea Chinei și faptul că SUA au devenit un partener mai puțin de încredere pledează pentru o cooperare mai strânsă, nu pentru desființarea monedei unice. Cu toate acestea, o rezoluție propusă în luna august de aripa de tineret a partidului, care susținea ideea unei Europe mai unite, a fost retrasă după ce nu a reușit să obțină suficient sprijin, fapt ce subliniază persistența rezistenței în interiorul formațiunii.
