Vulpescu îl acuză pe Miruță de comunism rezidual

Autor: Anca Murgoci

Ionuț Vulpescu îl acuză pe Radu Miruță de comunism rezidual.

„Înainte de 1989, 26 ianuarie nu era doar o aniversare. Era un ritual de stat. O zi de omagiere obligatorie, cu lozinci, telegrame, ode, ședințe festive și o unanimitate mimată până la grotesc. În acea zi, Nicolae Ceaușescu era celebrat nu ca om, ci ca instituție: „geniu al Carpaților”, „ctitor”, „vizionar”.

Iar 24 ianuarie, Unirea Principatelor, era împinsă în plan secund. Istoria reală trebuia să facă loc cultului personalității. Cuza devenea o notă de subsol; Ceaușescu – axul timpului.

Această inversare simbolică spune mult despre natura regimului. Și ar trebui să ne vaccineze definitiv împotriva oricărei tentații de reabilitare. De aceea, declarațiile ministrului USR al Apărării, care sugerează un soi de patriotism ceaușist, sunt mai mult decât o imprudență. Ele reactivează, involuntar poate, o logică veche: aceea în care dictatura poate fi reinterpretată benevol, iar răul – relativizat”, a zis deputatul PSD.

Nicolae Ceaușescu a murit în 1989. Dar ceaușismul, ca reflex mental, nu a dispărut

„Nicolae Ceaușescu a murit în 1989. Dar ceaușismul, ca reflex mental, nu a dispărut. Ceaușescu nu a fost patriot. A fost un satrap care a condus România prin reprimare și frică, culminând cu ordinul de a se trage în populație în decembrie 1989. A izolat România internațional, sub masca unei independențe zgomotoase și sterile. E autorul pauperizării sistematice a populației, prin politici economice obsesive și inumane. E responsabil de distrugerea elitelor și a autonomiei individului, înlocuite cu obediența față de partid.

Ar trebui să ne amintim, mai ales azi, de cultul personalității, care a sufocat instituțiile, rațiunea și memoria istorică. Frigul, frica, cenzura, îngrădirea libertăților nu sunt „nuanțe”. Sunt fapte. Nostalgia față de comunism, atât de des invocată cu îngrijorare, nu apare din senin. Ea este alimentată atunci când reprezentanți ai statului democratic vorbesc despre dictatori în termeni ambigui. Când cei chemați să apere valorile democrației ajung să jongleze cu concepte precum „patriotismul” unui tiran, confuzia devine politică publică.

Așa se explică și creșterea discursului suveranist: nu printr-o memorie prea vie, ci printr-o memorie prost orientată. Răul relativizat devine negociabil. E aproape ironic că un partid care s-a definit prin opoziția față de trecutul autoritar riscă, simbolic, să recadă în reflexele RSR. Exact acel „comunism rezidual” despre care avertiza cândva Ștefan Augustin-Doinaș: nu ca nostalgie explicită, ci ca slăbiciune morală.

Astăzi, când totul se contestă și se fluieră, inclusiv Imnul național și “Tatăl nostru”, când pare că nu mai avem un minim instinct istoric și nu mai respectăm trecutul decât pentru a-l răstălmăci politic, ar fi trebuit să vorbim mai mult, și nu demagogic, despre 24 ianuarie, despre Unire și despre începuturile modernității românești. Dar, din nou, 26 ianuarie amenință să acopere totul. Exact ca înainte de 1989. Ceaușismul de după Ceaușescu. Nicolae Ceaușescu nu a fost patriot. A fost un dictator. Iar faptul că suntem nevoiți să repetăm acest adevăr spune mai puțin despre trecut și mai mult despre fragilitatea prezentului nostru democratic”, a zis Ionuț Vulpescu, deputat PSD.

VEZI ȘI: Ministrul Radu Miruță, replici cu jurnaliștii Digi: Dar cum puteți totuși să considerați așa ceva despre Ceaușescu?