Rareș Bogdan dă alarma în UE: Pauza s-a terminat! Riscăm să sune clopotul de înmormântare

Rareș Bogdan a zis că ascensiunea AfD nu ar trebui tratată ca un simplu accident electoral, ci ca un semnal pentru întreaga Uniune Europeană.

Rareș Bogdan a vorbit despre frustrările economice acumulate în estul Germaniei după reunificare, despre decalajul dintre deciziile luate la Bruxelles și realitatea resimțită de cetățeni și despre dependența Europei de China și SUA în sectoare strategice: „Dacă nici acum nu sună clopoțelul de alarmă pentru eurosistem, riscăm să sune clopotul de înmormântare”.

Rareș Bogdan: AfD nu este un accident

Europarlamentarul încearcă să explice rezultatul printr-o acumulare de frustrări care își au rădăcinile în perioada reunificării Germaniei. El amintește dezindustrializarea fostei Germanii de Est, privatizările, diferențele de venituri și dependența de subvenții. A zis că problemele nu au dispărut odată cu trecerea timpului.

„1990: competitivitatea industriei din Germania de Est a căzut, au fost privatizări forțate, dezindustrializare, transformare în piață pentru Vest. Regiunea a rămas dependentă de subvenții, salariile și pensiile erau mici, clasa de mijloc gâfâia”, scrie Rareș Bogdan.

Elementele identitare și emoționale exploatate electoral de AfD nu sunt suficiente pentru a explica fenomenul.

„Este simplu să-i faci nerozi pe alegători, dar mai bine îi întrebi de unde atâta frustrare. Căci asta e clară! Mai ales că mișcarea/ideologia AfD nu este un accident. Crește și am senzația că eurosistemul se face că nu pricepe de ce”, a zis europarlamentarul.

Rareș Bogdan vorbește și despre interesul Rusiei de a destabiliza Uniunea Europeană, însă consideră că explicația ascensiunii formațiunilor radicale nu poate fi redusă la influența Moscovei.

„Între decizia tehnocrată și realitatea din teren există un mare decalaj”

Rareș Bogdan a criticat și Bruxellesul. A zis că Uniunea Europeană riscă să repete la o scară mult mai mare greșelile făcute în procesul reunificării Germaniei: „După mine, este și o lecție pentru Bruxelles că între decizia tehnocrată și realitatea din teren există un mare decalaj. Replicarea la scară europeană a rețetei unificării germane n-a ținut”.

El enumeră integrarea monetară, reglementările care se schimbă rapid și diferențele istorice dintre statele membre printre problemele pe care proiectul european nu a reușit să le rezolve.

Rareș Bogdan introduce în această ecuație și România: „Pentru noi, românii, zeci de ani de decalaj sunt greu de dus. Cum să le explici oamenilor că ceea ce văd prin geam chiar există?

Iată postarea integrală:

„Ce riscă Bruxelles-ul: replicarea lecției politice din Saxonia-Anhalt la scara întregului eurosistem. Am spus-o acum câțiva ani, în plenul Parlamentului European, la Strasbourg: cine nu pricepe că lumea se schimbă și nu mai acceptă să achite factura birocraților, va dispărea! Dacă nici acum nu sună clopoțelul de alarmă pentru eurosistem, riscăm să sune clopotul de înmormântare. Rezultatul alegerilor de duminică nu are doar o simbolistică majoră pentru spațiul german, Saxonia-Anhalt fiind leagăn al reformei protestante și vatra primilor lor împărați. Este mai ales o lanternă care arată spre categoria „junk”.

Sigur că exagerez, dar nu mult. Să vă spun câteva nume, fapte și simboluri. Din Saxonia-Anhalt se trag Martin Luther, Bismarck, Otto Cel Mare, Ecaterina cea Mare și arhitectul diplomatic al unificării din 1990, Hans-Dietrich Genscher. Și Nietzsche. Și alții. Toți acești gânditori au avut niște viziuni. Luther căuta puritate teologică, dar fractura confesională a ruinat principatele germane. Opera lui Nietzsche a fost mutilată pentru a servi propagandei, deși el detesta naționalismul german și Reich-ul lui Bismarck. Care Bismarck a unificat țara prin „fier și sânge” și a inventat sisteme de control pentru mase. Iar Genscher a susținut că fără concesii (gen sacrificarea mărcii germane) nu se poate face unificarea. Dar inechitățile care s-au creat odată cu unificarea n-au dispărut. Ci s-au adâncit. Și au explodat, parte din ele, exact duminică. Fiți atenți, să vedeți cum semănă lucrurile de-atunci cu prezentul!

1990: competitivitatea industriei din Germania de Est a căzut, au fost privatizări forțate, dezindustrializare, transformare în piață pentru Vest. Regiunea a rămas dependentă de subvenții, salariile și pensiile erau mici, clasa de mijloc gâfâia. Mai departe: energia ieftină din Rusia, pe care a mizat pentru garantarea păcii și alimentarea mașinii de export germane, s-a scumpit. Saxonia-Anhalt a rămas tot săracă. Și șomeră, și dependentă, și cu banii numărați.

Era simplu să speculezi politic toate astea, mai ales că nici nu trebuia inventat nimic. Mai ales călare pe „Vespa” germană, Simson, mai ales modelul Schwalbe (Rândunica), atât de dragă RDG, folosită ca simbolistică în campania electorală. Pensia de 1750 de euro în Saxonia Anhalt, față de 1850 în restul Germaniei, sau 2750 de euro salariul mediu, tot cu 100 de euro mai mic ca în celelalte landuri, nu puteau justifica, totuși, acest scor. Deci a fost o frustrare acumulată în timp, la care Alice Weidel și Ulrich Sigmund au adăugat elemente emoționale legate de religie, familie tradițională, Ucraina. Dar nici ele n-au fost determinante. Alice este căsătorită cu o sri-lankeză și locuiește în Zurich (acolo stătea și Lenin înainte de misiune) în timp ce militează pentru valorile tradiționale. Este simplu să-I faci nerozi pe alegători, dar mai bine îi întrebi de unde atâta frustrare. Căci asta e clară! Mai ales că mișcarea/ideologia AfD nu este un accident. Crește și am senzația că eurosistemul se face că nu pricepe de ce.

Sigur că rușii au tot interesul să saboteze UE, ale cărei sancțiuni i-au ruinat, în mare parte, economia, ruinată mai întâi de Putin, care a ales războiul pentru a-și hrăni trufia.

Dar după mine, este și o lecție pentru Bruxelles că între decizia tehnocrată și realitatea din teren există un mare decalaj. Replicarea la scară europeană a rețetei unificării germane n-a ținut. Integrarea monetară (nu e cazul la toți), reglementări la 180 de grade de obiceiul locului, reglementări rapide care le modifică mereu pe precedentele, plus (cireașa de pe tort salvatoare, mirajul) promisiunea că piața liberă va nivela diferențele istorice, decalajul cumplit. Pentru noi, românii, zeci de ani de decalaj sunt greu de dus. Cum să le explici oamenilor că ceea ce văd prin geam chiar există?

UE depinde masiv de China (98%) pentru materii prime critice și pământuri rare, tot de China (peste 90%) pentru componentele energiei verzi finite, tot de China (60-80%) pentru substanțe active farmaceutice, de SUA (80%) pentru infrastructura digitală, cloud, AI. Peste 80% din confecții vin din Asia, peste 90% din navele comerciale de volum vin din China și Coreea de Sud, 100% dependență de Asia la electronice de larg consum, 90% din magneții pentru mașini electrice și turbine sunt din China. Cărbune, țiței, gaz natural, materiale plastice, polimeri.

Da, avem și noi autonomie la câte ceva: producem mâncare (suficientă, dar scumpă, deci vine ieftină de la alții, căci nu au standarde de mediu). Litografie pentru cipuri, medicamente și vaccinuri de înaltă puritate (scumpe), nave de croazieră (scumpe), echipamente de imagistică medicală (investigații scumpe), cosmetice, parfumuri, ambalaje de carton.

Ce are Uniunea de făcut: să observe ce poate produce singură, în beneficiul cetățenilor ei. Unde nu poate, să se cupleze cu SUA. Să reseteze totul. Să-și joace cărțile la sânge, pentru că excedentul comercial al altora înseamnă salarii mici și șomaj aici.

N-am nimic cu chinezii, cu excepția situațiilor când am (îi ajută pe ruși). Exploatează oportunități, căci știu multă carte. În fața Chinei, Europa a jucat decenii rolul fraierului în frac. S-a sacrificat pe altarul regulilor în timp ce Beijingul înghițea industrii întregi. Păi ce facem, ne îngropăm industria de dragul bunelor maniere?

Alegerile din Saxonia-Anhalt sunt clopoțelul. Pauza s-a terminat! Europa unită trebuie să revină la scopul ei inițial: bunăstarea oamenilor care trăiesc aici. Dacă nu, ne vom aminti cu drag de UE ca de cel mai frumos proiect politic al tuturor timpurilor, ruinat de birocrați cărora nu le-a plăcut prea tare cartea. Mai ales cea de istorie”, a scris Rareș Bogdan pe pagina sa de Facebook.

Partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) a câștigat alegerile de duminică din landul Saxonia-Anhalt, în estul Germaniei, obținând un rezultat-record care zguduie scena politică germană, relatează EFE.

După numărarea tuturor voturilor, AfD a ajuns la 43,8%, ratând însă la limită majoritatea absolută care i-ar fi permis să guverneze singur pentru prima dată într-un land german. Formațiunea s-a situat la doar trei mandate distanță de pragul necesar.

Entuziasm în tabăra AfD după rezultatul-record

Rezultatul alegerilor din Saxonia-Anhalt a fost primit cu entuziasm de liderii AfD. Ulrich Siegmund, candidatul formațiunii pentru funcția de premier al landului, a descris scrutinul drept un moment istoric:

„Am scris istorie. Este un semnal pentru întreaga Germanie. Este un impuls care traversează întreaga țară. Desigur, avem un mandat de a guverna. Vom întinde o mână celor care ar dori să colaboreze cu noi pentru a rezolva problemele care au apărut în această țară”.

Copreședinta AfD, Alice Weidel, a salutat rezultatul și a afirmat că, „prin Uli Siegmund, îl avem pe prim-ministrul Germaniei”.

Tino Chrupalla, celălalt copreședinte al formațiunii, a vorbit despre ambițiile AfD la nivel național: „Ne vom asuma responsabilitatea de a guverna aici, în Saxonia-Anhalt, dar și la nivel federal”.

AfD mai câștigase, în 2024, alegerile regionale din Turingia, însă nu a reușit să intre la guvernare. Celelalte formațiuni au menținut așa-numitul „cordon sanitar” și au refuzat constituirea unei majorități împreună cu partidul de extremă dreapta.

Rezultatul din Saxonia-Anhalt confirmă însă ascensiunea AfD

La alegerile federale din 2025, formațiunea a devenit a doua forță politică la nivel național, iar în prezent conduce în sondajele de opinie.

Candidatul Uniunii Creștin-Democrate (CDU), Sven Schulze, a recunoscut înfrângerea. CDU a obținut 17,2% din voturi, aproximativ jumătate din scorul înregistrat la scrutinul regional din 2021.

Schulze a descris rezultatul drept „o lovitură grea” pentru partidul său.

„Câștigătorul alegerilor, AfD, este acum cea mai puternică forță politică din parlamentul regional din Saxonia-Anhalt”, a zis politicianul CDU. El a mai spus că rezultatul trebuie analizat atât de conducerea regională, cât și de cea națională a partidului.