„Stai să vezi ce vine peste noi. Am vorbit de mâncarea procesată, iei vaca, o bagi în mașina de tocat, pe cealaltă parte scoți hamburgeri, pui o chiflă tăiată în două... nu are cum să fie la fel ca mâncarea naturală luată din câmp sau pădure.
Dar ce ne facem că vine fast-food-ul pentru creier. A fost o mare bucurie că a venit McDonald’s în România în anii 1990, domină și astăzi genul acesta, iată că vine și McDonald’s pentru creier – Disney Plus. E un fel de Netflix, doar că pe Netflix mai găsești și un film de colecție, un film de artă, o comedie, un film mai de clasă mijlocie, nu găsești doar super eroi.
Mă uit la corporația Disney care face profit indiferent de ce bagă în creier acestor copii. Sigur, încearcă să se mai spele cu chestii corecte politic, mai aduce o ducesă, o prințesă, o Albă ca Zăpada de culoare... dar, în esență, va fi deșert cultural”, a transmis Vâlcu în emisiunea „Nod în papură” de la DC News.
Care e morala filmelor pentru copii
„E vorba că totul se rezolvă rapid, vine super eroul și salvează. Nu lasă fantezia, într-un film e un copil care se joacă cu cowboy de plastic, cam la nivelul ăsta se propun filme. Te bagă în niște tipare, în niște prefabricate, poveștile sunt trase de păr, făcute de scenariști fără imaginație”, a adăugat jurnalistul.
„Când eram copil era un singur film miercurea. Lăsând la o parte cititul de cărți, eram obligat să mă uit la filme pentru adulți, să fac un efort să le înțeleg. Am văzut Îmblânzirea Scorpiei, Regina Africană, niște filme mult peste vârsta mea de atunci. Nu aveau cine știe ce violență, dar ca și copil făceai un efort. Acum, adulții se duc la filme pentru copii. Filmele astea cu super eroi nu depășesc nivelul unui copil de trei-patru ani.
Asta este drama, nu ești obligat să faci un efort, să sari o ștachetă. Te duci tu în jos, iar ei adună profit cât mai mult. Când a venit Superman, râdeam de el la cinema, ni se părea o copilărie. Noi toți mergeam la filme pentru oameni mari”, a mai spus Vâlcu.
Care este explicația lui Bulai
„Fenomenul este mai complicat, e vorba despre ce vrea publicul la un anumit moment. După multă violență în lume, imediat după Al Doilea Război Mondial, erau numai filme muzicale, cu dans. Dacă te uiți astăzi la ele ți se par stupide. Sigur, a fost perioada parodiilor, acum nu mai există fiindcă mulți o iau în serios că nu înțeleg.
Acum, pentru că n-am avut războaie de foarte mult timp în lumea civilizată, filmele au ajuns să aibă multă violență și sunt mult mai dinamice. E o nevoie organică pe care o avem genetic la nivel de planetă. Pe de altă parte, viteza a crescut. Și noi ne-am schimbat, în trecut erau filme despre care credeam că erau niște capodopere. Acum cum le-am văzut din nou m-am plictisit pentru că eu la rândul meu m-am schimbat”, a explicat sociologul Alfred Bulai.
„Internetul face și lucruri bune, și lucruri rele. Eu fac o comparație mai plastică. Imaginează-ți că mergi să mănânci într-un restaurant de lux cu un chelner care te sfătuiește, așa era lumea tradițională. Înainte nu te ziceai uite un film, hai să intrăm. Îți alegeai, te documentai, vorbeai cu alții înainte, aveai o informație prealabilă.
La popul opus este internetul care este bufetul suedez. E o masă mare unde se pun de toate, la înghesuială, de unde iei în farfurie ce apuci fără să știi dacă e bun, prost. Dacă nu-i bun nu-i o problemă!”, a adăugat Bulai.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
