Un studiu recent al unor cercetători britanici susține că populația Europei şi dar și a Asiei vorbește azi limbi care derivă dintr-o limbă comună, vorbită probabil în sudul Europei, scrie Mark Pagel, specialist în biologia evoluţiei, împreună cu echipa sa au folosit modele statistice pentru a trasa evoluţia unor cuvinte străvechi până la forma lor de astăzi. Studiu a pornit de la ideea că unele cuvinte ancestrale s-ar fi schimbat atât de lent, încât urme ale originii lor pot fi încă recunoscute după mai bine de 10 milenii. Ideea existenţei unei limbi ancestrale comune tuturor oamenilor de pe Pământ circulă de multă vreme, fiind menţionată inclusiv în Biblie, în povestea despre Turnul Babel.
Rezultatele indică existenţa unei suprafamilii de limbi care cuprinde 7 familii majore de limbi din Eurasia: indo-europene, uralice, altaice, kartveliene, dravidiene, chukotko-kamchatkiene şi eskimo-aleutine. În Europa, marea majoritate a populaţiei vorbeşte limbi aparţinând familiei indo-europene.
În studiul publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, autorii au întocmit o listă de 23 de cuvinte care se regăsesc în cel puţin 4 limbi eurasiatice analizate; acestea sunt considerate a fi de origine foarte veche, aparţinând superfamiliei de limbi eurasiatice ce cuprinde cele 7 familii menţionate. Printre ele se numără cuvinte precum mamă, bărbat, eu, noi, foc, mână, a da, scoarţă.
Pe baza acestor rezultate, oamenii de ştiinţă au trasat un arbore genealogic al celor 7 familii de limbi: toate s-au desprins dintr-o limbă comună acum 15.000 de ani şi s-au separat în limbi distincte în cei 5.000 de ani care au urmat.
Specialistul Pagel, susține că dacă oamenii de azi şi-ar întâlni strămoşii din Epoca Pietrei, ar putea rosti unul sau două enuţuri foarte simple şi s-ar putea face înţeleşi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
