Deputatul Dan Cristian Popescu solicită colegilor din Camera Inferioară a Parlamentului desființarea Institutului Cultural Român, care, spune el, „a devenit de-a lungul timpului doar o metodă de a plăti și a răsplăti o clientelă politică”.
Prin intermediul unui comunicat de presă, Dan Cristian Popescu prezintă motivele care l-au determinat să recurgă la un asemenea demers:
ICR, dezastru financiar
„Nu cred că e nevoie să vă aduc aminte de discuțiile legate de activitatea ICR în timpul administrației lui Horia Roman Patapievici. Dezastrul administrativ, financiar și de imagine reprezentat de scurta administrație Andrei Marga, vă este de asemenea cunoscut.
Însă vă atrag atenția asupra a ceea ce se întâmplă acum: Institutul Cultural Român - instituție ce ar trebui să se ocupe de reprezentarea culturii române în lume este condus de o echipă ce nu se remarcă prin astfel de competențe.
Doamnelor și domnilor deputați,
Conducerea instituției ce ar trebui să promoveze cultura română în lume, să inițieze și să mențină dialogul dintre oameni de cultură și artă din România cu cei din restul lumii, este alcătuită dintr-un diplomat fără competență în domeniul managementului cultural, un fost consilier local din București (cu studii de economie) și un fost șef al unei direcții sanitar-veterinare județene.
Dacă până acum am putut vorbi doar de cheltuieli greu justificabile și suspiciuni că banii au fost direcționați preferențial, acum lucrurile capătă, suplimentar, o coloratură grotescă.
Doamnelor și domnilor deputați,
Cred că a sosit momentul să punem capăt acestei anecdote bugetofage care a fost istoria Institutului Cultural Român.
Mai întâi pentru că este o instituție inutilă: de facilitarea contactelor culturale dintre România și alte țări au obligația să se ocupe atașații culturali din ambasadele României.
Apoi pentru că este un efort bugetar inutil - sau util pentru cei care beneficiază direct de sineurile și granturile acestei instituții. Iar Statul român trebuie să se gândească pe sine ca mai puțin cheltuitor.
Caragiale, cel mai puternic argument
În sfârșit, cel mai puternic argument l-am găsit într-o petiție de mult rătăcită. Vă voi cita din ea: „Artele nu se pot dezvolta decât acolo unde sunt amatori adevărați care pot plăti. Statul nepersonal nu poate fi amator de artă, și pentru aceea, oricât ar cheltui, nu ar putea face niciun serviciu artelor, cel mult ar putea pomănui persoane pretinse, cu mai puțină sau mai multă dreptate artiști. Scurt. Vreți să faceți să se dezvolte cultura? Retrageți mâna statului de deasupra ei. Să trăiască ce poate trăi; să nu susțineți artificial ce n-are nicio putere de viață proprie”. Am încheiat citatul. Autorul acestei petiții de mult uitate este Ion Luca Caragiale”, scrie deputatul Dan Cristian Popescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
