Seria Muzica secolului al XXI-lea
Dmitry Sitkovetsky
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor și solist: Dmitry Sitkovetsky - vioară
Program:
George Balint – Telos (in memoriam Ștefan Niculescu), 2016
Arvo Pärt – Fratres (1977). Solist și dirijor: Dmitry Sikovetsky – vioară
Iain Bell – Dama de gheață: Scena nebuniei din opera „A Harlot’s Progress”(2013). Solistă: soprana Adela Zaharia
Rodion Şcedrin – Parabola concertantă pentru violoncel, orchestră de coarde şi timpani (2001). Solist: Zlatomir Fung – violoncel (Laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, ediția 2016)
Rodion Şcedrin – Concertul nr. 5 pentru orchestră. Patru cântece ruseşti (1998)
Dmitri Sitkovetski este un artist a cărui creativitate depăşeşte orice încadrare într-o categorie anume. Şi-a construit o carieră activă şi plină de succes ca violonist, dirijor, aranjor, director de festival şi prezentator TV. A concertat ca solist cu o serie de orchestre de renume mondial, inclusiv orchestrele filarmonice din Berlin, New York şi Los Angeles, Leipzig Gewandhaus, Concertgebouw Orchestra, toate orchestrele importante din Londra, NHK Symphony Orchestra, orchestrele din Chicago, Philadelphia şi Cleveland. A fost prezent la numeroase festivaluri de răsunet, inclusiv cele din Salzburg, Lucerne, Edinburgh, Verbier, George Enescu (Bucureşti), Ravinia, Hollywood Bowl, Mostly Mozart şi Festival del Sole (Napa Valley). În 2003, a fost numit Director Muzical al Greensboro Symphony Orchestra, post pe care îl ocupă şi în prezent cu mare succes.
În stagiunea 2014-15 şi cele viitoare, angajamentele lui Sitkovetki ca invitat fac dovada varietăţii extreme a activităţilor sale, incluzând: concerte la Lucerne cu Südwestdeutsche Philharmonie şi cu Symphony of Napa Valley, sub bagheta lui Sir Neville Marriner; programe în care dirijează şi interpretează, împreună cu orchestra SPHINX la Festival del Sole (Napa Valley), cât şi cu Bangkok Symphony; angajamente reluate cu Japan Century Orchestra, Moscow Virtuosi, Tallin Chamber Orchestra, Slovakian Philarmonic of Bratislava, Slovenian Philarmonic of Ljubljana, şi îl va avea pe Peter Coyote narator în Lincoln Portrait de Copland şi Young Person’s Guide to the orchestra de Britten, tot cu Napa Valley.
Momentele de răsunet din ultima stagiune includ o revenire la Festivalul Enescu din Bucureşti, împreună cu Royal Philharmonic Orchestra (Capriciu român de Enescu), la Teatro Comunale di Bologna (Beethoven); concerte de muzică de cameră la Concertgebouw din Amsterdam şi la Chamber Music Society of Lincoln Center; dirijor/solist cu New Jersey Symphony Orchestra şi cu Moscow Soloists cu Yuri Bashmet la Muzeul Puşkin din Moscova (Bach & Pärt).
Sitkovetki a fost Director Artistic la numeroase festivaluri, inclusiv Korsholm Music Festival din Finlanda (1983-1993 şi 2002), Seattle International Music Festival (1992-1997), The Silk Route of Music Festival din Baku, Azerbaijan (1999) şi a lucrat cu o gamă variată de artişti cum ar fi Argerich, Ashkenazy, Bashmet, Davidovich, Harrell, Kissin, Maisky, Ohlsson, Penderecki, Repin, Schnittke şi Shchedrin. În perioada 2003-2006, Sitkovetki a fost a împărţit conducerea muzicală pentru Festival del Sole din Cortona, unde NES CO a fost orchestră-în-rezidenţă şi a cântat cu artişti precum Dmitri Hvorostovsky, Marcelo Alvarez, Bobby McFerrin, Evelyn Glennie, Denis Matsuev, Sir Antonio Pappano şi mulţi alţii.
În ultimele 18 luni, Sitkovetski şi-a adăugat în panoplie altă serie de realizări artistice – a devenit prezentator TV la emisiunea Vizite cu Dmitri Sitkoveţki, pentru Russian Kultura Channel..
Născut la Baku, Azerbaijan, Dmitri Sitkovetski a crescut la Moscova şi a studiat la Conservatorul din Moscova. După ce a emigrat în 1977, a studiat la Juilliard School din New York. Începând din 1987, locuieşte la Londra împreună cu soţia sa, Susan, şi fiica, Julia.
Filarmonica George Enescu
Filarmonica „George Enescu” este instituţia muzicală reprezentativă a României. Fondată în aprilie 1868, Societatea Filarmonică Română, sub conducerea lui Eduard Wachmann, avea ca scop organizarea unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale şi popularizării capodoperelor muzicii clasice. Primul concert a avut loc în 15 decembrie acelaşi an, sub bagheta initiatorului sau.
După inaugurarea Palatului Ateneului Român, la 5 martie 1889, concertele au început să se desfăşoare în această sală, aşa cum se întâmplă şi în prezent, Ateneul Român devenind emblema culturii româneşti şi sediu al Filarmonicii. Lui Wachmann, care a condus prima orchestră simfonică permanentă până în 1907, i-a succedat Dimitrie Dinicu (1868-1936), iar acestuia, din 1920, George Georgescu (1887-1964), dirijor remarcabil, elev al lui Arthur Nikisch. În perioada directoratelor lui George Georgescu (1920-1944; 1954-1964), repertoriul s-a modernizat, iar Filarmonica a intrat în circuitul muzical internaţional, prin participarea la primele turnee peste hotare şi invitarea unor mari personalităţi ale lumii muzicale interbelice, între care Jacques Thibaud, Pablo Casals, Igor Stravinski, Enrico Mainardi, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan şi mulţi alţii. Tot lui George Georgescu i se datorează înregistrări discografice de referinţă, ca de pildă Integrala Simfoniilor de Beethoven.
După război, instituţia şi-a diversificat activitatea, sub mandatele lui Constantin Silvestri şi George Georgescu: se înfiinţează Corul academic, se constituie un valoros corp de solişti concertişti (instrumentişti şi cântăreţi), diverse ansambluri camerale (de la orchestră până la trio cu pian). De numele lui George Georgescu se leagă şi concertele memorabile susţinute de Orchestra Filarmonicii, la primele ediţii ale Festivalului Internaţional „George Enescu”. După moartea lui George Enescu, în 1955, Filarmonica îi poartă numele. La conducerea acestei instituţii muzicale s-au mai succedat: Mircea Basarab, Dumitru Capoianu, Ion Voicu, Mihai Brediceanu.
După căderea regimului comunist, Filarmonica „George Enescu” a recâştigat din strălucirea de odinioară sub conducerea directorului general Cristian Mandeal şi a directorului artistic Nicolae Licareţ. În timpul mandatului dirijorului principal Cristian Mandeal (1991-2010), Orchestra Filarmonicii a realizat pe disc Integrala lucrărilor simfonice de George Enescu şi de Johannes Brahms. Pe lângă concertele simfonice şi camerale curente (aproximativ 300 anual), Filarmonica a înregistrat zeci de discuri LP si CD şi a întreprins turnee de răsunet în Europa, Asia şi Extremul Orient, câştigându-şi astfel un binemeritat renume internaţional.
Ansamblul Muzsikas
Concert Bartok-Enescu – Schiţe de compoziţie
Ansamblul Muzsikas
Mihály Sipos - vioară, țiteră
László Porteleki – vioară, cobză, vocal
Péter Éri – violă, mandolină, flaut, recorder
Dániel Hamar – contrabas, gardon, tobe, țambal
Hanga Kacsó – voce
Dan Dediu
Taraful Bucureştilor
Tudorel Manolache „Paganini” – vioară
Gheorghe Răducanu - țambal
Ștefan Ionel Ioniță „Cinoi” – acordeon, voce
Gheorghe „Gicu” Petrache – voce
Gheorghe Petrescu „Ghiță Coadă” – contrabas
Prezintă: etnomuzicologul Florin Iordan,
Program:
*** Dansuri populare românești prelucrate de Béla Bartók în suita Dansuri populare românești, Sz. 68. Ansamblul Muzsikás
*** Arii naționale prelucrate de George Enescu în Rapsodia I, Op. 11.Taraful Bucureștilor
Muzică tradițională maghiară cu Ansamblul Muzsikás
Cântece și melodii de joc lăutărești cu Taraful Bucureștilor
Consultant științific Dr. Speranța Rădulescu, etnomuzicolog
Consultant artistic Dr. Liviu von Braha, muzicolog
Concept: Georges Enesco Gesellschaft e.V. Berlin
Președinte Onorific Fondator Sir Yehudi Menuhin
Din anii nouăzeci Ansamblul Muzsikás, cu o carieră de peste 40 de ani, studiază aprofundat muzica populară prelucrată de Béla Bartók în compoziţiile sale, prezentând-o publicului aşa cum a auzit-o şi Bartók, la instrumente tradiţionale şi cu texte autentice. Ansamblul Muzsikás a susţinut o serie de concerte în întreaga lume alături de artişti, orchestre simfonice şi dirijori renumiţi, a interpretat materialul sonor prelucrat de Bartók în Dansuri populare româneşti, 44 duouri pentru vioară sau Allegro Barbaro.
Ora începerii: 15.00
Loc: Muzeul Național al Țăranului Român
Accesul este liber
Forumul Internațional al Compozitorilor
ZIUA I
Moderator: Dan Dediu
- Procesul componistic astăzi: surse de inspiraţie, construcţia stilului, strategii de scriitură (I). Conferința Ars Poetica susţinută de Magnus Lindberg (Finlanda): Compunând un opus concertant astăzi. Procesul compunerii Concertului pentru clarinet
II. Echilibru şi exces în compoziţie - Masă rotundă cu: Iain Bell (Marea Britanie), George Balint (România), Dmitry Sitkovetsky (Rusia/S.U.A.)
Ora începerii: 16.00
Loc: UNMB
Orchestra de Camera din Lausanne
Recitaluri și concerte camerale
Orchestre de Chambre de Lausanne
Dirijor: Joshua Weilerstein
Soliști: Mihai Ritivoiu – pian (Laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, 2011), Tine Thing Helseth – trompetă
Program:
Biber – Sonata „Battalia à 10” în Re major C61 (1673)
Șostakovici – Concertul nr. 1 pentru pian, trompetă şi orchestră în do minor op. 35 (1933)
Beethoven – Simfonia a III-a în Mi bemol major op. 55 „Eroica” (1804)
Orchestra de cameră din Lausanne (OCL) susţine în jur de 100 de concerte pe stagiune la Salle Metropole din Lausanne, locaţia sa originară, dar şi în restul Elveţiei şi în străinătate. Astfel, de-a lungul timpului, ansamblul a putut fi ascultat la Théâtre des Champs-Elysées şi Salle Pleyel, din Paris, la Alte Oper, din Frankfurt, la Accademia Nazionale di Santa Cecilia, din Roma, la Musikverein din Viena, dar şi în cadrul unor festivaluri precum BBC Proms, în Londra, Festivalul Rheingau şi Festivalul Internaţional „George Enescu”, din Bucureşti.
Fondată în 1942 de Victor Desarzens, Orchestra de cameră din Lausanne a colaborat cu artişti internaţionali de mare clasă, printre care se numără dirijori ca Ernest Ansermet, Gunter Wand, Paul Hindemith, Charles Dutoit, Neeme Jarvi şi Jeffrey Tate, dar şi solişti ca Isaac Stern, Radu Lupu şi Martha Argerich. De-a lungul celor peste 70 de ani de existenţă, orchestra a fost condusă doar de cinci directori artistici: Victor Desarzens (1942-1973), Armin Jordan (1973-1985), Lawrence Foster (1985-1990), Jesus Lopez Cobos (1990-2000) şi Christian Zacharias (din 2000 până în prezent).
Fiind parteneră cu Opera din Lausanne, Orchestra de cameră apare în mod regulat în fosa operei, în timpul stagiunii. OCL este, de asemenea, prima orchestră din Elveţia care preia un compozitor pentru o rezidenţă la fiecare doi ani. Ca parte a misiunii sale de a promova muzica de calitate în rândul tinerilor ascultători, orchestra oferă un număr variat de concerte pentru familii şi şcoli, colaborând în mod regulat cu instituţii de învăţământ superior din oraş. Majoritatea concertelor OCL sunt înregistrate de Espace 2, partenerul său privilegiat încă de la începuturile ei.
Mihai Ritivoiu s-a născut la București și a început să ia lecții de pian la vârsta de 6 ani. În 2012 a absolvit cu onoruri la Universitatea Națională de Muzică din București, clasa de pian a profesorului Vinicius Moroianu, și în prezent studiază la Guildhall School of Music & Drama din Londra, cu profesorul Joan Havill. De asemenea, a participat la masterclassuri cu Dimitri Bashkirov, Dominique Merlet, Richard Goode și Emmanuel Ax, și a beneficiat de consilierea și îndrumarea pianistului român Valentin Gheorghiu.
Mihai a câștigat Concursul Național Dinu Lipatti din București în 2010 și a fost laureat al Concursului de pian George Enescu Internațional, în anul 2011. În urma acestor realizări a fost invitat să înregistreze al doilea Concert de pian al lui Rahmaninov pentru Societatea Română de Radiodifuziune, cu Orchestra Radio Română. Activitatea solistică și camerală cuprinde concerte în toată România, Anglia, Franța, Portugalia, Elveția și Italia, în săli ca Ateneul Român, St Martin-in-the-Fields, Wigmore Hall, Barbican Centre, West Road Concert Hall și Ernest Ansermet Studio.
Mihai Ritivoiu a primit Gold Medal in the Beethoven Piano Society of Europe Intercollegiate Competition. Viitoarele sale angajamente cuprind recitaluri la St. Martin-in-the-Fields, Steinway Hall și concerte cu Orchestra Filarmonică din București și Lausanne Chamber Orchestra.
Studiile lui Mihai la Guildhall School sunt susținute cu generozitate de Noswad Charity. A primit, de asemenea, premii de la Fundația Liliana și Peter Ilica și Fundația Culturală Erbiceanu. În 2013 a primit un grant de la Ratiu Family Charitable Foundation.
Ora începerii: 16.30
Loc: Ateneul Român
Mari orchestre ale lumii:Münchner Philharmoniker
Dirijor: Valery Gergiev
Solist: Daniil Trifonov – pian
Program:
Rahmaninov – Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în do minor op. 18
Bruckner – Simfonia a IV-a în Mi bemol major „Romantica” (WAB 104)
Joshua Weilerstein
Mihai Ritivoiu
Pianistul rus Daniil Trifonov a avut o ascensiune spectaculoasă în lumea muzicii clasice de când a câștigat Premiul I la Concursurile Ceaikovski și Rubinstein în 2011, la vârsta de 20 de ani. Combinând tehnica desăvârșită cu o sensibilitate și profunzime rare, performanțele sale sunt o sursă perpetuă de veneraţie. „El are totul și mai mult … sensibilitate și, de asemenea, elementul demonic. N-am auzit niciodată așa ceva”, a declarat pianista Martha Argerich, în timp ce Financial Times a observat: „Ceea ce îl face un fenomen este calitatea extatică pe care o au performanțele sale.”
Sezonul 2016-2017 aduce lansarea unui dublu album, Transcendental, care nu reprezintă doar al treilea titlu al lui Trifonov ca artist exclusivist al Deutsche Grammophon, dar este și prima dată când a fost înregistrată Integrala Studiilor de Liszt.
În concert, pianistul – câștigătorul premiului Artistul anului Gramophone 2016 – a interpretat Concertul nr.I pentru pian al lui Ceaikovski sub bagheta lui Riccardo Muti, în reputata gală finală a sărbătorilor de aniversare a celei de-a 125-a ediții a Symphony of Chicago. După ce a reuşit și cea de-a doua nominalizare la Premiul Grammy, cu Rachmaninoff Variations, interpretează pentru prima dată Rahmaninov pentru celebrele Concerte de Anul Nou ale Filarmonicii din Berlin, sub bagheta lui Sir Simon Rattle, programate să fie difuzate în cinematografele din întreaga Europă. De asemenea, interpretând Rahmaninov, debutează la Melbourne și Sydney Symphonies, negociază întoarcerea la Filarmonica din Los Angeles sub bagheta lui Gustavo Dudamel și la Filarmonica Regală Liverpool și titrează turneul Rachmaninoff al Filarmonicii din München împreună cu colaboratorul său de mult timp, Valery Gergiev. Mozart este prilejul reangajărilor sale cu Filarmonica din New York, Orchestra Cleveland și Orchestra Philadelphia, precum și pentru întâlnirile cu Staatskapelle Dresden, pentru Festivalul de Paște de la Salzburg și BBC Proms din Londra. El se reîntoarce pe scena Staatskapelle pentru a interpreta Ravel, va interpreta Beethoven cu Orhideea Tonhalle din Zürich, Prokofiev cu Filarmonica din Rotterdam, Chopin în turneu cu Orchestra de Cameră Mahler și Schumann cu Houston Symphony, Royal Philharmonic din Stockholm, dar și în turneu cu Riccardo Chailly și Orchestra La Scala.
Tine Thing Helseth
Valery Gergiev
Valery Gergiev a absolvit Conservatorul de Stat din Leningrad, avându-l ca profesor la simfonie pe Ilya Musin. La 23 de ani a câştigat Competiţia de Dirijat Herbert von Karajan de la Berlin şi, cât încă era student la Conservator, a fost invitat să se alăture Teatrului Kirov (acum Mariinsky). La 25 de ani, Valery Gergiev a fost numit Director Artistic al Operei, iar din 1996 a devenit Director Artistic şi General al Teatrului Mariinsky.
La Teatrul Mariinsky, Gergiev a înlesnit apariţia foarte multor solişti apreciaţi la nivel mondial. Sub îndrumarea sa, repertoriul de operă şi balet al Teatrului s-a extins semnificativ. Astăzi cuprinde o gamă largă de lucrări din secolele XVIII – XX, de la capodopere clasice la compoziţii contemporane.
Punctele de referinţă ale carierei sale includ montarea tuturor operelor de Prokofiev şi Şostakovici la Teatrul Mariinsky, ca şi a operelor lui Wagner (Lohengrin, Parsifal, Olandezul Zburător şi Tristan şi Isolda) pe scena din Sankt Petersburg. Pentru prima dată în istoria teatrului rusesc, Gergiev a pus în scenă tetralogia wagneriană Inelul Nibelungilor în germană (2003), având premiera vest-europeană la Baden-Baden (2004), aclamată de presa germană ca un adevărat eveniment istoric în istoria muzicii. În iunie 2005, Inelul Nibelungilor a fost pus în scenă cu mare succes la Moscova, iar mai târziu în Coreea de Sud şi Japonia. În sezonul 2006–2007, tetralogia wagneriană a fost interpretată şi în SUA, Marea Britanie şi Spania. În 2009 Gergiev a coordonat producţia internaţională a operei lui Berlioz, Les Troyens.
Gergiev a înfiinţat Festivaluri internaţionale cum ar fi Gergiev Festival (Olanda), Festivalul de Paşti din Moscova şi Stelele Nopţilor Albe (Sankt Petersburg), pe care publicaţia austriacă Festspiele Magazin l-a inclus în topul celor mai bune zece festivaluri din lume.
Valery Gergiev e foarte cunoscut pentru atitudinea sa activă în privinţa apărării idealurilor umane. Maestrul a iniţiat o serie de concerte caritabile Beslan: Muzică pentru Viaţă ţinute la New York, Paris, Londra, Tokyo, Roma şi Moscova. În august 2008, maestrul a dirijat un concert Recviem în faţa ruinelor Clădirii Guvernului din Ossetia de Sud în Tskhinval.
Din 2007 Valery Gergiev e Dirijor Principal al Orchestrei Simfonice din Londra şi mai colaborează cu Filarmonica din Viena, Orchestra Scala din Milano şi Orchestra Simfonică din Rotterdam.
Valery Gergiev, Director Artistic şi General al Teatrului Mariinsky, este unul dintre cei mai de seamă dirijori din lume şi deţinătorul a numeroase distincţii şi premii. Acestea includ titlul de Artist al Poporului al Rusiei (1996), Premiul de Stat al Rusiei (1994 şi 1999), Bundestverdienstkreuz al Germaniei, clasa întâi, „Pentru Servicii”, Grand’ufficiale dell’Ordine al merito al Italiei, Ordinul Artelor şi Literelor al Franţei, Cavaler al Ordinului Leului Olandez, Ordinul Soarelui-Răsare în Japonia, titlul onorific UNESCO Artist of the World şi Polar Music Prize din partea Academiei Regale de Muzică din Suedia. În decembrie 2008 Orchestra Teatrului Mariinsky, sub conducerea lui Valery Gergiev a fost inclusă într-un top al celor mai bune douăzeci de ansambluri ale lumii, publicat de magazinul Gramophone. Una dintre cele mai recente distincţii ale maestrului a fost aceea de Dirijorul Anului (2009) primită din partea Societăţii Regale de Muzică a Marii Britanii.
Pianistul Daniil Trifonov
Camerata Salzburg
Ora începerii: 19.30
Loc: Sala Palatului
Concertele de la miezul nopții la Ateneul Român
Camerata Salzburg
Dirijor: Tiberiu Soare
Soliști: Viniciu Moroianu – pian (Membru al juriului Concursului Internațional „George Enescu”, ediția 2016, şi laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, ediția 1991) şi Victoria Vassilenko – pian (Câștigătoare a Concursului Internațional „George Enescu”, ediția 2016)
Viniciu Moroianu
Program:
Mozart – Uvertura la opera „La Clemenza di Tito” KV 621
Lipatti – Simfonia concertantă pentru două piane şi orchestră de coarde op. 5
Dediu – Simfonia a III-a op. 61 „Capriccio Classico“
Ora începerii: 22.30
Loc: Ateneul Român
Camerata Regală
În Piaţa Festivalului: Camerata Regală
Dirijor: Constantin Adrian Grigore
Solist: George Tudorache – vioară
Program:
G. Enescu - Rapsodia a II-a în Re major
P. Sarasate - Zigeunerweisen
C. Saint- Saëns - Introducere și Rondo Capricioso
G. Bizet - Suitele Carmen
Ora începerii: 20.00
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
