Institutul de Film American l-a nominalizat pe Kirk Douglas pe locul al 17-lea între cele mai mari staruri din istoria cinema-ului. Pe numele adevărat Issur Danielovitch Demsky, Kirk Douglas s-a născut în 1916 la Amsterdam, în statul New York, într-o familie de emigranţi bieloruşi de origine evreiască. Şi-a luat licenţa în Litere şi apoi a obţinut o Diplomă a Academiei Americane de Artă Dramatică din New York.
“Am ales profesiunea de actor pentru a evada din mizerie şi sărăcie”.
În 1946 obţine primul lui rol important în Dragostea ciudată a Martei Ivers, de Lewis Milestone, alături de Barbara Stanwyck, în care interpreta un tânăr procuror districtual.
Cea care l-a introdus în lumea aurită a Hollywoodului a fost Lauren Bacall.
În 1950, în rolul pugilistului Midge Kelly, în dramaticul film Campionul obţine prima nominalizare la Oscar.
După despărţirea de prima sa soţie, Diana Dill, care obosise de numeroasele sale aventuri, plecând cu cei doi fii ai lor, Michael şi Joel, colecţionează flirturi după flirturi, iar alături de el se află marile staruri ale epocii, de la Joan Crawford şi Rita Hayworth până la Marlene Dietrich.
Au urmat roluri strălucite, totuşi comedia nu se potrivea caracteristicilor sale, mai aproape de personaje puternice, cinice, roluri de ”duri”.
Cu peste 100 de filme Kirk Douglas a adus pe marele ecran magnaţi ai finanţelor, gangsteri, cowboys invincibili, vikingi…
A cucerit interesul publicului interpretând rolul unui boxer atletic, dar de joasă calitate umană, în Champion de Mark Robson (1949). Succesul definitiv i l-a adus Ace in the Hole (Asul din mânecă) de Billy Wilder, unde a fost Chuck Tatum, un jurnalist fără scrupule, care speculează drama unui miner prins între pereţii minei prăbuşite. De succes s-a bucurat şi Young Man with a Horn, în regia lui Michael Curtiz (1950).
“A fi actor semnifică într-un fel a te reîntoarce în copilărie şi a dori să fii mereu altfel…”
Povesteşte despre viaţa sa, despre ultimul său volum de proză şi de poezie, în volumul Life could be verse. O viaţă lungă, făcută din întâlniri, din bucurii, dar şi din tragedii familiale. Una din poezii se intitulează Lui Eric. Este vorba despre fiul său, mort la vârsta de 46 de ani din cauza unei supradoze.
Întocându-ne în timp, să ne amintim că a început să lucreze în teatru, pe Broadway, unde a fost sfătuit să-şi schimbe numele. A optat pentru Kirk.
Au urmat Detective Story, regizat de William Wyler, în 1951, în care încarna un poliţist speriat, şi The Bad and the Beautiful, al lui Vicente Minnelli, în care a fost un producător cu o inimă de piatră, The Story of Three Loves, episodul Equilibrium, regizat de Gottfried Reinhardt (1953), Un acte d'amour, regia Anatole Litvak (1953), Ulisse, regia lui Mario Camerini (1954). Un film cu care a obţinut un extraordinar succes a fost 20000 Leagues Under the Sea (20.000 de leghe sub mări), semnat de Richard Fleischer (1954).
Cum era unul dintre preferaţii lui Vicente Minnelli, a jucat şi în Lust for Life(1956), Two Weeks in Another Town (1962).
A fost interpretul unor filme western de răsunet, printre care, The Big Sky, de Howard Hawks şi Gunfight at the O.K. Corral, regia John Sturges (1957), unde interpretează rolul unui medic, alături de Burt Lancaster, care apare în rolul şerifului Wyatt Earp.
”Am putut fi Spartacus sau Ulisse. Îmi iubesc foarte mult profesia şi la fel ca un copil căruia îi place să se joace de-a cowboy-i sau de-a indienii, atunci când recit trăiesc cu senzaţia că mă joc. Am făcut peste 100 de filme, unele mai frumoase, altele mai urâte. Am fost Spartacus sau am fost un asasin, am fost Van Gogh sau atâtea alte personaje. Dar acum mă regăsesc pe mine însumi”, declara el într-un interviu din cotidianul La Repubblica, adăugând: ”Mi-a plăcut să scriu despre actori care sunt nişte copii ce trăiesc într-o lume a fanteziei”.
Un mare succes şi cu The Arrangement, în regia lui Elia Kazan (1969). La fel şi cu Jacqueline Susann's Once Is Not Enough, în regia lui Guy Green (1975).
Între alte filme apreciate de către public, a strălucit în Vikingii, în regia lui Richard Fleischer, din distribuţie făcând parte şi Tony Curtis şi Janet Leigh, Last Train from Gun Hill, semnat de John Sturges (1959), avându-l în distribuţie şi pe Anthony Quinn.
În 1954 a fondat propria casă de producţie, numită Bryna Productions, după numele mamei sale, cu care a realizat cele mai mari succese ale sale ca protagonist. În 1956 interpretează rolul pictorului Vincent Van Gogh într-o peliculă semnată de Vincente Minnelli, în timp ce în 1957 apare într-o capodoperă a filmografiei sale, Paths of Glory (Pactul gloriei), regia Stanley Kubrick (1957), peliculă antimilitaristă.
În 1960 apare în colosala producţie Spartacus, în rolul protagonistului, avându-i ca parteneri pe Jean Simmons, Laurence Oliver, Tony Curtis, Charles Laughton, Peter Ustinov.
Douglas a primit trei nominalizări la Premiul Oscar, pentru cel mai bun interpret, în Champion, The Bad and the Beautiful şi Lust for Life, dar fără să-l obţină. Abia în 1996 a fost recompensat cu Oscarul pentru întreaga carieră.
În 16 ianuarie 1981, Douglas a fost răsplătit cu prestigioasa Medalie prezidenţială a Libertăţii, oferită de preşedintele Jimmy Carter.
A jucat în 2003 în It Runs in the Family, regizat de Fred Schepisi (2003), alături de Michael, fiul său, interpretând rolul unui tată.
Viaţa sa personală a fost la fel de spectaculoasă. A fost căsătorit de două ori. Cu cea de a doua soţie, Anne Buydens, a avut doi fii.
Kirk Douglas îşi aminteşte de marea petrecere oferită de Liz Taylor cu prilejul turnării filmului Cleopatra. ”La fel a făcut şi pentru mine când am terminat Spartacus. Am întâlnit de-a lungul vieţii mele femei frumoase: Mae West, Brigitte Bardot, Marlene Dietrich, Lauren Bacall, Rita Hayworth, Lana Turner, Mia Farrow... ” Îi place să povestească despre prieteniile şi întâlnirile cu Burt Lancaster, bunul lui prieten, cu Marlon Brando, cu Frank Sinatra, Anthony Quinn, Laurence Olivier afirmând cu amărăciune: ”Industria cinema-ului nu există astăzi. Azi totul e televiziunea”.
Cu un stil mereu actual, în modul de a se prezenta, în idei, uneori periculos de aproape de zona naivă a industriei de film, Kirk Douglas a fost unul dintre primele staruri, alături de Rock Hudson, Henry Fonda, Paul Newman, Clint Eastwood, Robert Redford, care au mizat pe coloana vertebrală a eroului şi a masculinităţii pentru a fonda un nou mod de gândire. Mereu în interiorul sistemului, a fost totuşi un outsider. “Eu rămân de partea virtuţii şi virtutea nu este fotogenică. Ce înseamnă să fii un băiat frumos? Nimic. Un mare, mare zero cu un veşnic surâs pe buze pentru toată lumea. Şi eu pot s-o afirm pentru că mi-am construit întreaga carieră interpretând fii de târfă”.
La 100 de ani, felicitările vin împreună cu sarcasmul şi cu geografia schimbată a trupului său, în urma unui accident vascular cerebral. În cartea de memorii şi fotografii, My Stroke of Luck, Douglas a dezvăluit că accidentul vascular cerebral pe care l-a suferit a fost “o binefacere” pentru că “am învăţat să nu consider nimic defnitiv. Acum, când capacitatea de comunicare este încetinită, pot gândi în mod mai alert la ceea ce voi spune. Sunt norocos că nu am rămas complet paralizat şi că nu am murit. După o depresie, preţuiesc în sfârşit darul vieţii. M-au salvat umorul şi soţia mea, Anne, care îmi spune în fiecare zi: Mişcă-ţi fundul şi dă-te jos din pat”.
În 2 mai 1917, va fi lansată cea de a 12-a carte a lui Douglas, scrisă împreună cu soţia sa, Anne Buydens Douglas şi intitulată Kirk and Anne: Letters of Love, Laughter, and a Lifetime in Hollywood. Cei doi sunt căsătoriţi din 1954. Amândoi sunt cunoscuţi pentru actele lor filantropice, realizate prin Douglas Foundation, care a decis să acorde 50 de milioane de dolari pentru cinci organizaţii nonprofit, printre care Motion Picture & Television Fund, Center Theater Group din Culver City şi Anne Douglas Center for Women, care oferă asistenţă şi locuri de muncă persoanelor nevoiaşe din Mission, Los Angeles.
La înmânarea Premiului Oscar pentru carieră, din 25 martie 1996, UCLA i-a dedicat o retrospectivă intitulată O sărbătorire centenară, la Billy Wilder Theater de la Hammer Museum. Un omagiu al tinerilor studenţi pe care Kirk Douglas îi considera “sarea pământului”.
Kirk Douglas a primit Medalia Libertăţii şi onorurile preşedintelui Bill Clinton, la Kennedy Center Honorees în East Room de la Casa Albă, împreună cu Aretha Franklin, Morton Gould, Harold Prince şi Pete Seeger. După ce a văzut împreună cu Hillary filmele lui Douglas, Clinton a exclamat: “Mă întreb dacă, atunci când administraţia se va apropia de sfârşit, ne vom regăsi în filme ca Spartacus sau Gunfight at the O.K. Corral”.
Kirk a continuat să sfătuiască şi să trimită scrisori deschise persoanelor care aspiră la Preşedinţia Statelor Unite. “Sunt un evreu care îl admiră pe Papa Francisc, cred că este un om bun pentru toate religiile. Un om umil în mijlocul săracilor”.
Întrebat care e secretul longevităţii sale, Kirk a răspuns: ”Las ca trecutul să dea formă viitorului şi încerc să fac în fiecare zi ceva special, ceva nou. Astăzi se iese la pensie la 65 de ani. Pentru mine, a ieşi la pensie era acelaşi lucru cu a muri”.
Kirk Douglas îşi doreşte să sufle în cele 100 de lumânări alături de fiul său Michael Douglas, de nora sa Catherine Zeta Jones, de soţia sa, Anne Buydens şi de nepoţi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
