În luna octombrie a anului trecut, Bob Dylan a primit, spre surpriza generală, Premiul Nobel, fiind primul muzician recompensat de Academia Suedeză. Atribuind acest premiu unuia dintre geniile muzicii americane, juriul a dat dovadă de îndrăzneală. Dacă Bob Dylan a revoluţionat rockul la începutul anilor 60, el a reuşit performanţa datorită unui limbaj nou, moştenit din poezia şi din literatura care i-au legănat copilăria. Este considerat primul textier literat al istoriei rockului, cu mult înainte de Lou Reed şi de alţi artişti pe care cântecele sale i-au inspirat.
Robert Allen Zimmerman, pe numele său adevărat, s-a născut în Duluth (Minnesota) în 24 mai 1941. Şi-a ales pseudonimul ca omagiu adus poetului galez Dylan Thomas.
Întreaga sa operă este traversată de referinţe la Arthur Rimbaud, Allen Ginsberg, T. S. Eliot sau Mallarmé. În trilogia albumelor lansate între 1965 şi 1966, Bringing It All Back Home, Highway 61 Revisited şi Blonde on Blonde, el a renunţat la chitara rece de la începutul carierei în favoarea celei electrice şi a atins culmile invenţiei formale şi ale expresiei poetice.
Ironia face ca Dylan să fi fost recompensat pentru scrisul său într-un moment în care nu mai produce cântece originale. Ultimele sale trei albume sunt consacrate standardelor din Great American Songbook, mai ales celor interpretate de Frank Sinatra.
Apărut recent, Triplicate, primul triplu album al carierei sale, se situează în prelungirea Shadows in the Night şi Fallen Angels. În el artistul revizitează 30 de titluri din repertoriul american care au precedat dezvoltarea rockului. Realizat chiar de el, sub pseudonimul Jack Frost, albumul a fost înregistrat în direct cu trupa sa de turneu, agrementat de o secţiune de alămuri la unele titluri. Frapează interpretarea sensibilă pe care Dylan o dă muzicii americane.
De la 1 aprilie, ziua în care i-a fost înmânat în sfârşit Premiul Nobel la Stockholm, în cadrul unei ceremonii secrete, Bob Dylan străbate drumurile europene într-un turneu în care revarsă farmecul relecturilor din clasicii americani, dar reia şi câteva dintre piesele sale clasice, ca Tangled Up in Blue, Highway 61 Revisited sau Desolation Row, extrase din ultimul său album de cântece originale, Tempest. Spre deosebire de cei mai mulţi muzicieni americani care încântă publicul cu florilegii ale celor mai mari succese ale lor, Dylan continuă să procedeze în felul său, cântând exact ceea ce doreşte să cânte. Şi aceasta face măreţia acestui geniu incontestabil.
„Vreau să apăr Patrimoniul, dar sunt avidă şi de noutăţi muzicale”
În 22 şi 23 aprilie, dirijoarea de orchestră şi de cor, Laurence Equilbey, va urca la pupitrul Insula Orchestra, un ansamblu de instrumente vechi pe care Laurence Equilbey l-a fondat în 2012, şi care se află în rezidenţă la Auditorium La Seine Musicale, având misiunea de a asigura un număr de evenimente de-a lungul anului şi de a invita, de asemenea, alte formaţii, acordând un loc important activităţilor educative.
Laurence Equilbey
Regizat de Olivier Fredj, concertul va reuni cinci artişti francezi dintre cei mai apreciaţi ai momentului: Sandrine Piau, Anaïk Morel, Stanislas de Barbeyrac, Florian Sempey şi pianistul Bertrand Chamayou.
Va urma, în 11 şi 12 mai, o propunere pasionantă: Die Schöpfung (Creaţia) de Haydn, regizată de Carlus Padrissa şi echipele La Fura dels Baus. O perioadă încărcată pentru Laurence Equilbey, mai ales că tot acum va fi lansat primul ei CD la Erato/Warner Classics, care reuneşte Messa du Couronnement şi Vecerniile solemne ale unui confesor de Mozart.
Laurence Equilbey s-a născut la Paris în 1962. Prima operă dirijată de ea a fost La Cenerentola la Festivalul de la Aix-en-Povence în 2000, an în care a fost şi la pupitrul concertului cu Medeamatrial de Dusapin, la Nanterre. În 2009, a dirijat Albert Herring de Britten la Opera din Rouen şi apoi la Opera Comică din Paris, iar în anul următor, Der Freischütz la Opera din Toulon. În 2013 condus Ciboulette la Opera Comică, discul concertului fiind înregistrat în DVD la FraMusica) şi Orfeo ed Euridice de Gluck la Boulogne-Billancourt şi Versailles. Cu aceasta din urmă a urcat la pupitru şi în 2015 la Paris, Aix-en-Provence şi Poissy, înregistrarea operei apărând la Archiv Produktion. Anul trecut, a dirijat la Paris, Le Havre, Viena, Aix-en-Provence şi Versailles opera Lucio Silla.
Insula Orchestra, Laurence Equilbey, Viktoria Mulova, la Palacio de Festivales de Cantabria
Întrebată de Michel Parouty de la revista Opéra, cum s-a născut aventura La Seine Musicale şi cum s-a integrat Insula Orchestra în acest proiect, Laurence Equilbey a mărturisit că de mult timp Consiliul departamental Haute-de Seine şi preşedintele lui, Patrick Devedjian doreau să construiască pe Île Seguin, vechiul fief al uzinelor Renault până în 1992, un edificiu destinat muzicii. Ideea a devenit realitate datorită unui parteneriat public-privat. În urma mai multor întâlniri ale muzicienei cu responsabilii Departamentului, începute în 2012, s-a născut un proiect de cinci ani, timpul necesar ca Insula Orchestra să-şi dovedească reputaţia, mai ales că nu era în rezidenţă numai pentru a propune concerte, dar şi pentru a concepe programe educative importante. Era nevoie de suficient timp pentru a termina construcţia şi pentru ca ansamblul să-şi primească „blazonul”, ceea ce s-a întmplat mai ales graţie Filarmonicii din Paris şi a Grand Théâtre de Provence, dar şi Televiziunii Franceze şi France Musique. Şi nu în ultimul rând, datorită concertelor susţinute în Franţa şi în străintate. Se poate spune că acum s-au împlinit toate condiţiile.
Insula Orchestra
„Am fondat Insula Orchestra în 2012 şi astăzi avem satisfacţia de a fi o formaţie recunoscută. Am dorit să creez această falangă care cântă pe instrumente vechi pentru că iubesc sonoritatea acestor instrumente, datorită, fără îndoială, educaţiei mele muzicale «vieneze» şi pentru a apăra prin programarea gândită de mine valori care sunt ale mele şi în care cred”.
Rezidenţa este o oportunitate formidabilă pentru orchestră nu numai pentru că poate da concerte, dar şi pentru că are posibilitatea de a invita alte formaţii. Se creează astfel un echilibru ideal pentru artişti, care au rareori posibilitatea de a avea o casă a lor. Este, în acelaşi timp, un prilej de a lucra cu publicul, ceea ce este esenţial.
„A fi în rezidenţă, înseamnă, desigur, să depinzi de partenerul public, Consiliul departamental Hauts-de-Seine, şi să-ţi armonizezi proiectele cu zona privată, reprezentată în acest caz de Bouygues, TF1 şi Sodexo. Partea de programare este condusă de Jean-Luc Choplin”.
Există două instituţii în rezidenţă la La Seine Musicale: Insula Orchestra şi Maîtrise des Haut-de-Seine.
Insula Orchestra a semnat cu departamentul o Convenţie pentru un număr de concerte proprii, dar şi pentru a invita alte formaţii, realizând în total 40 de manifestări pe stagiune, în sala cu 1.500 de locuri, care are şi avantajul de a avea fosă.
Mezzosoprana Anaik Morel
Deşi locul nu are posibilităţile tehnice ale unui teatru liric, el permite explorarea unor forme scenice noi. Montarea unei opere cere mijloace financiare importante şi un timp lung pentru repetiţii. Din acest motiv, La Seine Musicale va participa la coproducţii, singura modalitate în momentul de faţă de a se lansa în montări costisitoare. De exemplu, Die Schöpfung (Creaţia) de Haydn este coprodusă cu Ludwigsburger Schlossfestspiele şi Elbphilharmonie din Hamburg, unde spectacolul va fi reluat în 1, 2, 5 şi 6 iunie.
„Această producţie scenică va fi pusă în scenă de Carlus Padrissa şi echipele de la Fura dels Baus. Ea va oferi muzică, dar şi multe elemente vizuale, apelând la tehnologii ultra moderne. Este un model a ceea ce am dori să facem, suscitarea unei adevărate cercetări estetice folosind mijloacele tehnice de astăzi, ceva nou, în rezonanţă cu epoca noastră, clar aplecată spre tehnologie şi digital”, mărturiseşte dirijoarea.
Corul Accentus, pe care Laurence Equilbey l-a înfiinţat în 1991, va fi un partener privilegiat al proiectului pentru opere şi oratorii.
Baritonul Florian Sempey
Aşa cum aminteam, se va acorda o mare atenţie publicului tânăr, care va forma publicul de mâine. Se vor organiza manifestări pentru întreaga familie, care nu vor avea forma tradiţională de concert. „Problema formatului propunerilor este crucială pentru publicul tânăr: se ştie că acesta apreciază spectacolele mai scurte sau proiectele scenice despre care am vorbit”.
Activităţile pedagogice nu vor viza numai publicul tânăr. A fost creat un colectiv de primire cu tineri între 17 şi 26 de ani, intitulat Insulab, un fel de laborator muzical care se adresează acestei categorii de vârstă. Cei care sunt atraşi de muzică vor putea asista la avanpremiere, se vor putea întâlni cu artiştii în mod informal. Viitorii profesionişti ai mediului cultural vor fi ghidaţi de tutori. Un grup de studenţi, intitulat La Relève va putea participa la cursurile Insulei Orchestra şi va învăţa să elaboreze un program.
Dar, o atenţie specială va fi acorată şi adulţilor tineri, între 25 şi 40 de ani, care vin destul de rar la concerte. Acesta este unul dinte motivele care au determinat recurgerea la digital, la realitatea virtuală şi la universul benzilor desenate.
Soprana Sandrine Piau
Întregul proiect este costisitor. Finanţarea publică este asigurată în principal de Consiliul departamental Haut-de-Seine, dar se fac eforturi pentru atragerea unor mecena. Tarifele sunt relativ accesibile pentru un public numeros, aşa cum se întâmplă şi la Opera din Paris. Pentru spectacolele scenice, preţul unui bilet va varia între 10 şi 60 de euro, iar pentru concerte el începe de la 5 euro.
Laurence Equilbey are o libertate deplină de a alege programele.
Insula Orchestra este o formaţie dedicată repertoriului clasic şi romantic, dintre 1750 şi 1850: Haydn, Mozart, Beethoven, compoziţiile de tinereţe ale lui Berlioz. În fiecare program este nevoie, după spusele ei, de un „hit”, de opere pe care publicul le cunoaşte, ceea ce nu înseamnă însă că vor fi ocoliţi compozitori mai puţin celebri.
„Vreau să apăr patrimoniul, dar sunt în mod egal avidă de noutate! De altfel, am un proiect Mehul, pentru stagiunea 2018-2019, împreună cu Akademie für Alte Musik din Berlin. În viitor, Leonardo Garcia Alarcon va veni să dirijeze Requiem-ul de Cherubini. În 2014, am oferit, împreună cu Orchestra de Cameră din Paris magnifica odă-simfonie a lui Félicien David, Le Désert. Concertul, coprodus cu Palazzetto Bru Zane, a fost lansat în CD la Naïve în anul următor. Iar în anii următori voi fi la pupitru pentru La Nonne sanglante de Gounod, la Opera Comică din Paris”, se destăinuie Laurence Equilbey, mărturisindu-şi interesul pentru muzicienii Revoluţiei Franceze.
Iubitoare a repertoriilor rare, ea a dirijat recent muzicile de scenă ale lui Beethoven, König Stephan şi Die Ruinen von Athen, la Opera din Rouen. Dar, după afirmaţia ei, o orchestră trebuie să abordeze şi marele repertoriu, fie şi numai pentru a-şi măsura forţele cu „cei mari”. De aceea, Insula Orchestra va cânta, anul viitor, Concertele nr. 4 şi 5 de Beethoven, cu pianistul Nicholas Angelich şi le va înregistra pentru Erato/Warner Classics. Gravurile de instrumente vechi pentru aceste lucrări sunt rare şi a fost ales pentru acest concert un pian de epocă, unul dintre primele instrumente Pleyel. Este un compromis, pentru că în sălile mari un asemenea pian nu poate fi pus în valoare ca un pianoforte. „Compromisurile de acest gen nu pot fi evitate şi Nikolaus Harnoncourt, cu care am lucrat la Viena, le recunoştea. Dar asta nu te împiedică să redescoperi suflul acestor piese muzicale. Acelaşi lucru se poate spune despre efective. Mişcarea barocă a predicat adesea întoarcerea la ansambluri relativ modeste. Totuşi, dacă unele ansambluri sunt foarte reduse, acest lucru poate fi interesant pe disc, dar nu şi în concerte”.
Tenorul Stanislas de Barbeyrac
Printre personalităţile invitate la Auditorium de la Seine Musicale, Laurence Equilbey, împreună cu Aude Tortuyaux, care lucrează la programări şi la dezvoltarea stagiunii Invitaţi, au prevăzut câteva mari orchestre internaţionale, cum ar fi cea din Cincinnati, dirijată de Louis Langrée, cea din Helsinki, având-o la pupitru pe Susanna Mälkki, dar şi ansambluri de muzică barocă sau de muzică veche care se aud rar la Paris, de exemplu, Correspondances al lui Sebastien Daucé. Vor fi programate şi seri de muzică de cameră. Printre dirijorii invitaţi trebuie menţionat Leonardo Garcia Alarcon cu un program intitulat Italienii la Paris, în care vor fi ascultate pagini de Mercadante, Rossini, Cherubini...
Laurence Euilbey este adepta unui echilibru optim, a unei prezenţe feminine importante. Este o cauză pe care declară că o apără cu fermitate. În afară de Susanna Mälkki, vor fi invitate Emmanuelle Haïm, Nathalie Stutzmann şi Barbara Hannigan. „Sunt algeri foarte personale, desigur, dar îmi place întotdeauna să mă înconjor cu persoane care mă emoţionează. De asemenea, Insula Orchestra va onora compozitoare care mi se par importante, ca Fanny Mendelssohn, Louise Farrenc, autoarea mai multor simfonii şi a numeroase partituri pentru pian, sau Hélène de Montgeroult. Muziciene puţin cunoscute, dar ale căror opere sunt de o mare calitate”.
Pianistul Bertrand Chamayou
O altă dorinţă a lui Laurence Equilbey este apelarea la alte arte în afară de muzică. Lucrează acum, împreună cu Séverine Chavrier la muzica de scenă compusă de Beethoven pentru Egmond de Goethe. Piesa va fi oarecum concentrată de dramaturgul Beate Haeckl. Spectacolul va avea premiera în toamna acestui an. Dansul va fi deseori prezent în proiecte. Împeună cu Yoann Bougeois doreşte să înceapă o cercetare privind fragmentele de Requiemde Mozart şi să creeze Johannes Passion de Bach, regizat şi coregrafiat de Christian Rizzo, pentru Paştele din 2019. Printre spectacolele invitate va fi Un Break a Mozart de Kader Attou, artist de hip-hop, cu muzicieni ai Orchestrei Champs-Elysées.
Laurence Equilbey și Insula Orchestra
Programul concertului inaugural cuprinde multe lucrări ale unor tineri artişti francezi. „Josquin Macarez, delegatul nostru artistic şi cu mine suntem foarte sensibili la reînnoirea generaţiilor şi la faptul că interpreţii francezi trebuie puşi în valoare. Ţara noastră are foarte multe talente, cum ar fi baritonul Florian Sempey, tenorul Stanislas de Barbeyrac şi mezzosoprana Anaïk Morel, care se vor alătura celor mai în vârstă, ca soprana Sandrine Piau şi pianistul Bertrand Chamayou... „
Auditoriumul La Seine Musicale deţine şi studiouri de înregistrare. „Vom începe cu o seară Nopţi şi vise – lieduri de Schubert orchestrate de el însuşi, dar şi cu diferiţi compozitori ca Berlioz, Brahms, Liszt, Webern sau Britten ai cărui interpreţi vor fi mezzosoprana Wiebke Lehmkuhl şi Stanislas de Barbeyrac. Şi în acest caz instrumentele vechi ne vor permite să păstrăm o culoare de început de secol XIX şi să nu conferim o tentă romantică acestor piese. În paralel, von înregistra concertul din 27 aprilie. Discul va apărea la Erato/Warner în ianuarie 2018”.
Pregătind un concert
Insula Orchestra va susţine în jur de 50 de concerte pe an în Franţa şi în străinătate. De cele mai multe ori, muzicienii folosesc copii după instrumente vechi.
Stagiunea 2016-2017 va fi încheiată cu un Festival Mozart Maximum, punctul central fiind Grande Messe en ut mineur (Marea Missă în do minor), însoţită e o creaţie video a lui Pascal Ferran, manifestare coprodusă cu Festivalul de la Auvers-sur-Oise. Spectacolele vor avea loc în 24 şi 25 iunie, cu sopranele Mari Eriksmoen şi Sylvia Schwartz, tenorul Reinoud Van Mechelen şi baritonul Philippe Estèphe.
În ceea ce o priveşte, Laurence Equilbey se va limita de acum la numai două sau trei invitaţii de a dirija. Se va întoarce la Copenhaga, unde a dirijat recent un oratoriu de Niels Gade, Comala, care este programat din nou la Opera din Rouen. Ca dirijor invitat se va confrunta cu repertorii mai tardive decât cele abordate de Insula Orchestra, cu orchestre diferite şi cu instrumente moderne, ca în cazul Orchestrei Radio din Danemarca.
La Seine Musicale
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
