Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria, în timpul împăratului Teodosie cel Mic, în secolul al V-lea. Timp de 38 de ani, a trăit într-o mănăstire unde nimeni nu a știut că este femeie.
Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria, în timpul împăratului Teodosie cel Mic, în secolul al V-lea. Nașterea ei a fost răspunsul la rugăciunile stăruitoare ale părinților săi, care, după o perioadă îndelungată în care nu au avut copii, au primit de la Dumnezeu această binecuvântare, scrie crestinorodox.ro.
Nimeni din mănăstire nu a știut că era femeie
La vârsta de 12 ani, Eufrosina și-a pierdut mama și a rămas în grija tatălui său, Pafnutie. Când a ajuns la vârsta de 18 ani, tânăra a ales să nu se căsătorească, dorind să-și dedice viața lui Dumnezeu. Fără să-i spună tatălui său, a plecat de acasă și, îmbrăcându-se în haine bărbătești, s-a îndreptat către o mănăstire de călugări. Starețul a primit-o în obște și a încredințat-o îndrumării duhovnicești a părintelui Agapit.
Timp de 38 de ani, Eufrosina a viețuit în această mănăstire, ducând o viață de rugăciune, nevoință și ascultare. Nimeni dintre cei din mănăstire nu a știut că monahul pe care îl cunoșteau sub numele de Smaragd era, de fapt, o femeie.
Cu puțin timp înainte de sfârșitul vieții sale, Dumnezeu a rânduit ca Pafnutie să ajungă la aceeași mănăstire, pentru a primi îndrumare și mângâiere sufletească. Starețul l-a trimis chiar la monahul Smaragd. Eufrosina și-a recunoscut imediat tatăl. Acesta i-a povestit despre suferința pe care o purta de mulți ani din cauza dispariției fiicei sale. Cuvioasa l-a încurajat să nu-și piardă nădejdea și i-a spus că o va revedea. Totodată, i-a cerut să se întoarcă la mănăstire după trei zile.
La revenirea lui Pafnutie, Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci i-a dezvăluit adevărul și i-a mărturisit că ea era fiica pe care o căuta de atâția ani. Descoperirea l-a impresionat profund pe Pafnutie. După moartea fiicei sale, acesta a ales să renunțe la viața lumească și să intre în monahism, rămânând în aceeași mănăstire până la sfârșitul vieții sale.
Sfântul Serghie de Radonej
Tot în data de 25 septembrie, este prăznuit Sfântul Serghie de Radonej, unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai Bisericii Ortodoxe Ruse. El este cinstit în mod deosebit pentru contribuția sa la renașterea vieții monahale și a tradiției isihaste din Rusia, punând accent pe rugăciunea neîncetată, nevoință și apropierea continuă de Dumnezeu.
Cuviosul Serghie s-a născut la 3 mai 1313 și a trecut la cele veșnice la 25 septembrie 1391, la vârsta de 78 de ani. Prin viața sa duhovnicească și prin lucrarea sa, a devenit întemeietorul Lavrei Sfintei Treimi, una dintre cele mai importante așezări monahale rusești, situată în apropierea Moscovei.
Influența sa nu s-a limitat însă la zidirea unei mari mănăstiri. Sfântul Serghie a format și a îndrumat numeroși oameni care i-au urmat exemplul, iar învățăturile, rugăciunile și mărturia vieții sale continuă să fie o sursă de întărire duhovnicească pentru credincioși. Cinstitele sale moaște sunt, de asemenea, mărturie a evlaviei pe care Biserica o păstrează față de acest mare cuvios.
