În tradiția populară românească, mărțișorul oferit de 1 Martie nu este doar un mic dar oferit la început de martie, ci un simbol al primăverii, al norocului și al protecției. Tocmai de aceea, în multe zone din țară există credința că el nu ar trebui aruncat pur și simplu la gunoi.
Obiceiul vechi spune că, după ce este purtat o perioadă, mărțișorul se leagă de ramura unui pom înflorit sau se păstrează într-un loc anume, ca semn al trecerii spre un anotimp nou și roditor.
Această practică are rădăcini vechi și apare în descrieri etnografice și culturale ale sărbătorii de 1 martie.
UNESCO, care a inclus practicile culturale asociate zilei de 1 Martie în patrimoniul cultural imaterial, arată că șnurul alb-roșu este legat de ideea de reînnoire, sănătate și legătură cu ciclul naturii, iar tradițiile diferă de la o regiune la alta. În unele locuri, mărțișorul se poartă până când apar primele semne clare ale primăverii: un pom înflorit, venirea berzelor sau a rândunelelor, după care este prins de o creangă.
Ce se întâmplă dacă arunci mărțișorul la gunoi
Din această tradiție s-a născut și superstiția potrivit căreia nu este bine să arunci mărțișorul. În mentalul popular, gestul ar însemna să alungi norocul, sănătatea sau binele pe care acesta le simbolizează. Unele surse populare și de presă culturală consemnează explicit credința că aruncarea lui la gunoi ar aduce ghinion.
În vechile interpretări etnografice, mărțișorul avea și rol protector. Era purtat pentru a feri de rele, pentru a aduce frumusețe, sănătate și spor, iar apoi era legat de un pom în floare, într-un gest simbolic prin care omul își punea speranțele în puterea regeneratoare a naturii. Dicționarele și lucrările de etnografie notează această asociere dintre mărțișor, pomul înflorit și dorința de bine pentru anul care începe odată cu primăvara.
În practică, nu există însă o singură regulă general valabilă. Obiceiul diferă în funcție de familie, de regiune și de felul în care fiecare a învățat să respecte tradiția.