EXCLUSIV  Toxiinfecție alimentară. Vacanță stricată de o banală ciorbă cu smântână la Rânca

August este luna vacanțelor, iar mii de oameni caută să își încarce bateriile departe de orașul în care muncesc în restul timpului.  Din punctul de vedere al unei persoane născute la Constanța, sătul de plajă și mare, am ales răcoarea munților. Primul gând a fost să merg la mare altitudine să scap de aglomerația și de căldura capitalei. Așa că am ales cea mai înaltă șosea din România: Transalpina, cu ale sale peisaje superbe.   

Am ales traseul dinspre Novaci, care îți permite să urci mult mai rapid spre Rânca, acolo unde mă gândeam deja că ar fi un loc bun pentru servirea mesei. Mai fusesem o singură dată în stațiune, știam că în mare parte produsele din stațiune sunt congelate, semn că acolo nu este un consum prea ridicat al alimentelor, însă nici nu bănuiam lovitura pe care aveam să o primesc.

Nimic nu prevestea lovitura

După ce am atins cerul cu mâna pe superba șosea care taie norii și m-am oprit pentru câteva fotografii alături de alte sute de turiști încântați de o temperatură de 15 grade celsius, drumul spre Sibiu a trecut prin Rânca.  Prea multă lume nu era în stațiune, oricum șansele de a găsi un localnic bun cunoscător al locurilor unde se poate mănca bine fiind destul de reduse, am decis să aleg singur o terasă sau un restaurant. 

Am trecut de primele pensiuni, de pădure până la o curbă de unde se înalță semeț o terasă. N-aș fi observat-o dacă nu îmi atrăgea atenția multitudinea de flori roșii, cu un aspect proaspăt. Terasa, ridicată cam la cinci metri deasupra șoselei avea un aspect îngrijit, ceva aer modern și părea ticsită de turiști. Începutul era promițător. Lângă șosea, un alt panou anunța reduceri pentru motocicliști de 10 %.  Restaurantul nu părea chiar un loc al bikerilor și  singurul lucru la care mă gândeam era să mănânc ceva cald.  Am zăbovit câteva secunde, am pus în balanță aspectul locului și numărul mare de clienți și m-am decis: Rămân! 

O decizie ce aveam să o regret după aproximativ două ore. Pentru început am intrat pe terasa unde, spre surprinderea mea, era atât de plin încât lumea stătea la coadă în speranța că se va elibera o masă. Mai sus decât terasa era restaurantul. Am mai urcat câteva trepte, iar acolo, același lucru: toate mesele ocupate. Am avut "norocul" ca în acel moment o familie să elibereze o masă și astfel am reușit să mă instalez liniștit. Ni s-au adus meniurile, am răsfoit fericit în căutarea unei ciorbe. Prețul, uimitor: 7 lei. Neapărat trebuia amestecată bine cu o smântână proaspătă. Zis și făcut. Dau comanda, iar în doar două-trei minute au sosit patru ciorbe: ale mele și ale însoțitorilor mei. După prima lingură constat că prețul era pe măsura gustului: ciorba era mai degrabă o supă, o zeamă lungă mai precis, cu nimic deosebită. Doar smântâna avea să îi schimbe puțin gustul. Cer nota, primesc atât bon fiscal cât și proforma, bineînțeles că nu iau nici una din ele, doar mă uit la preț și achit. Mare greșeală ! 

Începe coșmarul 

După două ore avea să înceapă coșmarul. Totul a debutat cu o senzație neplăcută în stomac, urmată la scurt timp de senzație de amar. A urmat un drum plin de opriri neprogramate, în care tot ce făceam era să cobor din mașină și să îmi golesc involuntar tot conținutul stomacului. Durerile de cap și frisoanele au urmat la scurt timp. Norocul a fost ca eu să nu fiu șoferul în acea zi(celelalte persoane au mâncat fără smântână, astfel că au scăpat). Tot la ce mă puteam gândi este cum să fac mai repede reclamație, însă aveam să-mi dau seama de greșelile pe care le-am făcut: nici măcar nu știam cum se numește restaurantul, nu puteam decât să-l descriu, așa cum am făcut și în aceste rânduri. Să ajung la el era relativ ușor, la șosea, dar nu aș fi reușit decât să înnoptez cine știe pe unde pe la Rânca, fără  cazare într-un august plin de turiști, doar pentru reproșuri și maximum o ceartă. Mai mult decât atât,  nu aveam nici măcar bonul fiscal. Aș fi sunat la OPC, dar ascultându-mă singur, îmi dau seama că nici nu știu să spun lumii ce restaurant să evite: cel cu flori roșii, de la șosea, cu reducere pentru motocicliști? Cam vag.  

De atunci una din primele griji rămâne memorarea numelui terasei/restaurantului și bonul fiscal pe care îl iau mereu cu mine. 

DCNews vă invită să vă spuneți și dumneavoastră povestea plăcută sau neplăcută pe care ați avut-o în România. Puteți povesti în secțiunea de comentarii, sau ne puteți trimite un e-mail la [email protected]. Cele mai interesante povești vor fi făcute cunoscute. 

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News