Un italian a decis să se reîntoarcă în ținuturile sale natale, punând pe harta turistică un cătun, Roscigno Vecchia.
Giuseppe Spagnuolo se trezește în jur de ora 6 dimineața în fiecare zi, mănâncă resturile din cina de seara precedentă la micul dejun, salută pisicile fără stăpân pe care le numește „gardieni” și coboară treptele casei sale care stă să cadă pentru a-și stropi fața cu apă de la fântână. Din când în când, merge până în satul alăturat, dacă „durerile” îi permit, pentru o cafea la bar.
Timp de 25 de ani, Spagnuolo a fost singurul locuitor din Roscigno Vecchia, un cătun abandonat de mult timp, aflat în zona de munte din Cilento, regiunea Campania de sud a Italiei.
„Dacă ai experimentat școala vieții ca mine, atunci poți trăi cu ușurință în acest fel”, a spus bărbatul de 74 de ani, așezat în fața focului din bucătăria lui, care este plină de oale, tigăi, sticle de vin, conserve de roșii, brânză și salamuri suspendate.
Roscigno Vecchia se numără printre sutele de orașe fantomă din Italia, pe care unele autorități încearcă acum să le readucă la viață cu bani din fondul de recuperare post-Covid al UE, scrie The Guardian.
Cătunul a fost fondat în 1515, când un călugăr a organizat un adăpost înainte ca păstorii să se stabilească cu turmele lor. Au fost construite case, magazine, grajduri, o biserică și fântâna, care era piesa centrală a pieței mari. La începutul secolului al XX-lea, Roscigno Vecchia găzduia aproximativ 1.200 de oameni, care trăiau o viață simplă, susținută de munca la fermă înainte de a fi emis un ordin de evacuare a caselor din cauza riscurilor de alunecare de teren. Un oraș nou, Roscigno Nuovo, a fost construit la 1 km distanță, deși majoritatea locuitorilor nu s-au mutat acolo până la mijlocul anilor 1960, când a lovit malaria.
Spagnuolo s-a născut în noul oraș și a plecat de acasă la 14 ani, mutându-se în Lombardia pentru a lucra ca ucenic tâmplar. Și-a cunoscut soția italiană în Elveția, unde a lucrat ca muncitor în construcții. Cuplul a avut patru copii și în cele din urmă familia s-a mutat înapoi la Roscigno Nuovo.
Dar Spagnuolo s-a chinuit să-și găsească de lucru, iar căsnicia sa a întâmpinat dificultăți care s-au agravat atunci când ea s-a mutat la socrul lui acasă, fără electricitate sau apă curentă, în Roscigno Vecchia. El a spus că focul, pe care îl folosește pentru a găti, este suficient pentru a încălzi locul, iar lumânările sunt destul pentru lumină. Soția lui încă locuiește în apropiere, iar relația lor este amiabilă.
Spagnuolo, care este rar văzut fără pipa sa, este adesea etichetat ca „ultimul locuitor” din Roscigno Vecchia, deși acest lucru nu este chiar adevărat. Ultimul rezident oficial a fost Teodora Lorenzo, care se opusese să-și părăsească locuința înainte de moartea ei în 2000, în vârstă de 85 de ani. O poză cu ea ocupă locul de mândrie în primăria din Roscigno Nuovo.
Cu toate acestea, faptul că Spagnuolo este singurul rezident l-a transformat într-o vedetă în întreaga lume, ajutând la readucerea pe hartă a lui Roscigno Vecchia (până în urmă cu câțiva ani nu existau semne rutiere care să marcheze drumul către cătun). Acesta a contribuit într-un ghid turistic de facto, susținut de Pro Loco, asociația din spatele unui muzeu care susține istoria din Roscigno.
Turiștii curioși aduc adesea mâncare, băutură și alte cadouri. „Această pălărie pe care o port este din Belize”, a spus el. „La fel și cravata.”
Spagnuolo locuiește acolo ilegal, dar este un atu pentru autorități și face totul gratuit.
„Giuseppe a avut inteligența să ocupe un spațiu gol și să îi ofere o personalitate… âașa că oamenii vin și îl găsesc, iar el le spune povestea Roscigno. Oferă un serviciu pentru care nu trebuie să plătesc”, a spus primarul Pino Palmieri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu