"Citesc un articol scris de o duduie care, firește, o înfierează pe Oana Stancu Zamfir pentru „scrisoarea adresată fiicei lui Tăpălagă". Am pus ghilimele pentru că:
1. vorbim despre un copil de zece ani care nu ar trebui să aibă acces nici la facebook, nici la site-urile și nici la posturile de știri;
2. faptul de a se fi adresat copilei este mai mult un pretext. Și eu pot să scriu un text care să înceapă cu „Eminul meu iubit" fără ca asta să mă transforme în vreo Veronica Micle.
Bun. Copilul va afla de la școală, să zicem, că Oana Stancu Zamfir i-a bătut public obrazul lui tac-su.
Ce m-a zguduit în articolul la care făceam referire este că doamna respectivă îi impută Oanei faptul că i-a distrus fiicei lui Tăpălagă imaginea pe care o avea despre tatăl ei. Pentru că, spune duduia, „toți copiii își privesc părinții ca pe niște zei". Ah. Deci toți copiii? Deci și copilul lui Gâdea (apropo, fiica lui e suficient de mare cât să aibă acces la facebook, site-uri și posturi de știri), și copiii lui Grecu își privesc părinții ca pe niște zei", a scris Laura Nureldin pe blogul său.
"Când internetul mustește de lături și de mizerii la adresa lor și a altora (care n-au copii, dar au mame pe care le doare că fiul sau fiica lor e făcut în toate felurile) de ce nu te revolți, madam? De ce? Care e diferența între „Gigele, tac-tu, Ionel, e un bou" și „Ionel e bou", ambele scrise pe gardul Primăriei? Să-ți zic eu, că tu ai rămas blocată la titlul articolului Oanei (un articol foarte bun altminteri, dacă îl citești cu creierul deschis și nu cu vena inflamată a priori): diferența - și eroarea Oanei - este folosirea numelui copilului. Pentru că, în felul ăsta, textul a căzut în subsidiar și scandalul a fost în prim plan", a mai notat jurnalista. Citiți continuarea AICI.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
