Doina Caramzulescu, vocea emblematică a Radio Vacanța, a murit la 79 de ani
Doina Caramzulescu, una dintre vocile emblematice ale postului Radio Vacanța și jurnalista care a însoțit timp de decenii verile petrecute pe litoralul românesc, a murit la vârsta de 79 de ani.
Supranumită „Doamna Radio Vacanța”, Doina Caramzulescu și-a legat numele de postul estival încă de la începuturile acestuia. Ea s-a numărat printre primii crainici și realizatori care au contribuit la lansarea Radio Vacanța, în 1967, la Mamaia.
Doina Caramzulescu absolvise Facultatea de Limbi Străine și, înainte de Radio Vacanța, fusese repartizată la postul central de radio, în Redacția emisiunilor politice pentru străinătate. Acolo se realizau programe în 13 limbi străine.
A intrat în radio la vârsta de 22 de ani, atrasă de profesia care avea să-i marcheze întreaga carieră. În 1967, când Radioul Român a pregătit lansarea unui post estival la Mamaia, a fost aleasă pentru noua echipă. A ajuns astfel în celebra Vila 27, locul în care a funcționat prima versiune a Radio Vacanța.
Radio Vacanța, un fenomen al litoralului românesc
Postul a fost lansat în 1967 și a devenit rapid extrem de popular. Radio Vacanța transmitea în cinci limbi străine: engleză, franceză, germană, rusă și italiană, pentru publicul român și pentru turiștii străini aflați pe litoral, relatează Radio Constanța.
Din echipa de început au făcut parte Paul Grigoriu, Doina Caramzulescu, responsabilă de emisiunile în limba engleză, Rodica Simonica Grigoriu, Ioana Nițescu, Marian Bistrițeanu, Gabriela Langada, Dan Dumitrescu, Carmen Săndulescu, Denise Maria Teodoru, George Prodescu, Sanda Valeria Dan, Păuna Pintile și Alecu Marciuc, tatăl Iulianei Marciuc.
Pentru generații întregi de turiști, Radio Vacanța a devenit una dintre vocile verii. În perioada comunistă, postul oferea acces la muzică străină și la informații într-un format rar întâlnit în România. Emisiunile în mai multe limbi erau adresate inclusiv turiștilor veniți din străinătate, care ajungeau în număr mare pe litoral.
Vocea Doinei Caramzulescu a rămas una dintre cele mai recognoscibile asociate cu Radio Vacanța. Pentru mulți dintre ascultători, postul însemna nu doar muzică și informații, ci și o senzație de libertate.
„Mi-a plăcut atât de mult Radio Vacanța”
La 50 de ani de la înființarea Radio Vacanța, Doina Caramzulescu a povestit, într-un interviu realizat de Magda Vâjaică pentru emisiunea România de Nota 10, despre începuturile sale în radio și despre pasiunea pentru microfon.
Jurnalista și-a dorit inițial să devină actriță. În clasa a IX-a, după ce a recitat Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu, și-a dat seama că are talent oratoric.
„Se pare că am citit-o atât de bine, cu atâta suflet, cu atâta pathos, încât toată clasa a tăcut din gură. Şi atunci mi-a venit mie ideea să mă fac actriţă. Bine că nu m-am făcut că nu aş fi avut talent. Am dat la teatru şi am căzut cu surle şi trâmbiţe şi sunt fericită că am căzut… (…) Am făcut eu socoteala ce ştiu să fac şi am dat la engleză. (…) Eu sunt convinsă că există un destin pentru fiecare, cu bune şi cu rele şi că ceea ce ne este dat, asta aveam!”, spunea Doina Caramzulescu.
Jurnalista vorbea cu aceeași nostalgie despre perioada în care Radio Vacanța devenise o prezență importantă pentru turiștii de pe litoral și despre bucuria pe care i-o aducea întâlnirea cu ascultătorii.
„Nu ştiu, pentru mine era o fericire să mă apropii de microfon, în primul rând pentru că eram fericită că pot să vorbesc la microfon. Şi încercam întotdeauna să găsesc un cuvânt frumos pentru toată lumea. Mai mult decât atât, mi-a plăcut atât de mult Radio Vacanţa încât nu m-am limitat numai la emisiunile în limba engleză, m-am implicat în tot ce mă puteam implica. Iar faptul că veneau oameni, veneau fetiţe de liceu şi-mi cereau autografe, pentru mine era o bucurie nemaipomenită. Asta reprezenta adevărata satisfacţie. Radio Vacanța era unic, transmitea în cinci limbi străine”, mărturisea Doina Caramzulescu.
Prin vocea sa, Doina Caramzulescu a devenit una dintre figurile definitorii ale Radio Vacanța și ale radioului estival românesc. Dispariția sa marchează sfârșitul unei epoci pentru postul care, încă din 1967, a însoțit verile de pe litoral.
