Puternicul Observator Vera Rubin a detectat ceea ce pare a fi o planetă pitică ce orbitează în jurul Soarelui, în adâncurile îngheţate ale spaţiului de dincolo de orbita planetei Neptun, transmite miercuri Space.com.
Potrivit oamenilor de ştiinţă, acest obiect îngheţat, cunoscut sub numele de 2026 ED138, are probabil un diametru cuprins între 600 şi 1500 de kilometri. Prin urmare, este suficient de mare încât propria sa gravitaţie să-i fi conferit o formă sferică - o caracteristică esenţială care diferenţiază planetele pitice de asteroizi şi de alte corpuri cereşti mici.
Dacă 2026 ED138 este într-adevăr o planetă pitică, acest lucru este extrem de semnificativ, întrucât, până în prezent, astronomii au confirmat existenţa a doar cinci astfel de corpuri - Pluto, Ceres, Eris, Haumea şi Makemake, scrie Agerpres.
"Prima mea reacţie a fost un amestec de entuziasm şi neîncredere"
Obiectul 2026 ED138 a fost descoperit de Matthew Holman, cercetător în cadrul Center for Astrophysics | Harvard & Smithsonian (CfA). Momentul decisiv a avut loc pe 13 octombrie, când Holman a procesat date colectate anterior de Observatorul Rubin, utilizând un algoritm de căutare dezvoltat împreună cu colegul său de la CfA, Kevin Napier.
Această căutare a scos la iveală un obiect misterios situat dincolo de orbita lui Neptun. În ciuda distanţei uriaşe faţă de Soare, corpul ceresc a fost relativ luminos, ceea ce sugerează că este mai mare decât un obiect transneptunian obişnuit.
"Prima mea reacţie a fost un amestec de entuziasm şi neîncredere", a declarat Holman marţi, ziua în care a fost anunţată descoperirea lui 2026 ED138. "Astfel de obiecte sunt extrem de rare, aşa că am început imediat să verific dacă nu cumva am făcut eu vreo greşeală sau dacă a existat o eroare în algoritm".
Aceste verificări au presupus o analiză amănunţită a catalogului Observatorului Rubin. Iar acest catalog este deja destul de vast, deşi Observatorul Rubin este un instrument relativ nou.
Cea mai mare cameră digitală construită vreodată pentru astronomie
Observatorul Vera Rubin este amplasat pe Cerro Pachon, un munte cu o altitudine de 2.682 de metri situat în nordul statului Chile, şi este dotat cu o oglindă principală cu un diametru de 8,4 metri. Telescopul a realizat prima observaţie ("first light") în aprilie 2025 şi şi-a început proiectul principal, "Legacy Survey of Space and Time" (LSST) - un studiu cu o durată de 10 ani - în luna iunie a acestui an.
În cadrul LSST, telescopul Rubin captează imagini ale întregului cer austral la fiecare câteva zile, folosind o cameră de 3,2 gigapixeli - cea mai mare cameră digitală construită vreodată pentru astronomie. Această activitate generează un "film" de tip *time-lapse* de înaltă rezoluţie, capabil să dezvăluie informaţii esenţiale despre cosmos.
De exemplu, astronomii anticipează că telescopul Rubin va aduce clarificări privind energia întunecată şi materia întunecată - acele componente misterioase care, împreună, constituie cea mai mare parte a masei şi energiei din Univers.
Observaţiile sale vor servi, de asemenea, drept inventar al Sistemului Solar, permiţând oamenilor de ştiinţă să cartografieze "vecinătatea" noastră cosmică într-un mod fără precedent. Observatorul Rubin a descoperit deja, de pildă, peste 11.000 de noi asteroizi, iar lista va continua, cu siguranţă, să crească.
Inventarul LSST va include, probabil, şi o serie de noi planete pitice - printre care, posibil, şi obiectul 2026 ED138. Existenţa acestui corp ceresc este certă: Holman şi colegul său Mario Juric - care lucrează la Universitatea din Washington şi deţine rolul de cercetător principal pentru Sistemul Solar în cadrul proiectului Rubin - au constatat că telescopul a detectat 2026 ED138 de 30 de ori, pe parcursul a 20 de nopţi, între 4 martie şi 11 iulie ale acestui an.
O posibilă interacţiune gravitaţională cu planeta Neptun
Investigaţii suplimentare au scos la iveală faptul că şi "Dark Energy Camera" (DEC) - un instrument montat pe telescopul Victor M. Blanco (cu o oglindă de 4 metri) de la Observatorul Inter-American Cerro Tololo, din Chile - a surprins obiectul 2026 ED138. De fapt, observaţiile realizate de DEC datează încă din anul 2016.
Datele indică faptul că orbita obiectului 2026 ED138 este înclinată cu aproximativ 25 de grade faţă de planul Sistemului Solar. Oamenii de ştiinţă explică acest lucru printr-o posibilă interacţiune gravitaţională cu planeta Neptun, care i-a perturbat traiectoria.
În prezent, 2026 ED138 se află la o distanţă de aproximativ 46 de unităţi astronomice (UA) faţă de Soare. (O unitate astronomică - UA - reprezintă distanţa dintre Pământ şi Soare: aproximativ 150 de milioane de kilometri). Aceasta plasează obiectul dincolo de distanţa medie a lui Pluto faţă de Soare, care este de aproximativ 40 UA.
"Telescopul Rubin va scana cerul austral, timp de 10 ani"
Cu toate acestea, mai sunt multe de aflat despre acest obiect. De exemplu, nu vom şti dacă este sau nu o planetă pitică până când astronomii nu îi vor determina cu precizie dimensiunea. Iar acest lucru va necesita observaţii în spectrul infraroşu - gama de lungimi de undă pentru care este optimizat Telescopul Spaţial James Webb al NASA.
"Dacă va fi confirmat ca planetă pitică, ED138 s-ar alătura unei familii foarte restrânse de astfel de lumi", a declarat Holman. "Telescopul Rubin va scana întregul cer austral în mod repetat, timp de 10 ani. Aşadar, orice alte obiecte care s-ar putea ascunde în zone omise de cercetările anterioare vor putea fi descoperite".
